ICCJ. Decizia nr. 2099/2004. Civil. Perfectare acte. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2099
Dosar nr. 6967/2004
Şedinţa publică din 17 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4830 din 15 decembrie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamţ, a fost admisă acţiunea modificată având ca obiect rezoluţiune contract de vânzare-cumpărare, promovată de reclamanţii A.S. şi A.A., în contradictoriu cu pârâtul HG şi a dispus rezoluţiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2705 din 30 iunie 2003 de B.N.P. I.A., încheiat între reclamanţi în calitate de promitenţi-vânzători şi pârât în calitate de promitent-cumpărător, fiind obligat pârâtul să restituie reclamanţilor suma de 60.000.000 lei, reprezentând acont ce se va reactualiza în funcţie de rata inflaţiei, începând cu data introducerii acţiunii, 22 august 2003 şi până la momentul plăţii efective.
Prin aceeaşi hotărâre a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvenţională, fiind obligat pârâtul către reclamanţi la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că între părţi a intervenit un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2705/2003 prin care reclamanţii se obligau să cumpere un imobil proprietatea pârâtului, respectiv suprafaţa de 1000 mp teren situat în comuna Dragomireşti, sat Vad, pentru care pârâtul nu deţine titlu de proprietate, neavând astfel calitatea de proprietar.
Apelul promovat împotriva sentinţei de către pârât a fost respins prin Decizia nr. 771 din 17 mai 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia civilă.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut din situaţia de fapt pe care a expus-o că din cuprinsul actului autentic nr. 2705 din 30 iunie 2003 la B.N.P. I.A., rezultă că din preţul vânzării de 60.000.000 lei, promitentul-vânzător a primit de la promitenţii-cumpărători suma de 50.000.000 lei.
Faţă de această menţiune instanţa de apel a apreciat că nu poate reţine că suma de 50 milioane lei nu ar fi fost primită de promitentul-vânzător atât timp cât acesta nu s-a înscris în fals cu privire la înscrisul autentic.
Nu a fost primită nici critica referitoare la inexistenţa unui termen de perfectare a vânzării, întrucât părţile trebuiau să fie de bună credinţă în sensul producerii de efecte juridice a actelor încheiate.
Cu referire la susţinerea apelantului că acesta este proprietar în indiviziune cu fraţii săi pe teren, fiind moştenitor al tatălui său, în titlul de proprietate nr. 26/1339 din 8 august 2003, depus în copie, instanţa a reţinut că acesta nu figurează printre titularii dreptului de proprietate.
Împotriva deciziei dată în apel în termen legal a declarat recurs pârâtul HG, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora sunt criticate hotărârile pronunţate pentru următoarele considerente:
- nu au fost avute în vedere înscrisurile depuse, respectiv, copia tranzacţiei încheiate cu fraţii săi în dosarul nr. 1985/2004 al Judecătoriei Piatra Neamţ, precum şi certificatul de soluţie cu acelaşi număr din care rezultă că dosarul de partaj a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1628 din 26 aprilie 2002;
- că din cuprinsul tranzacţiei rezultă faptul că acesta a primit în lotul său suprafaţa de 5000 mp, teren curte-construcţii, arabil şi grădină, înscris în titlul de proprietate în două parcele, ambele situate în sola nr. 18 şi în aceste condiţii instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrative, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Este adevărat că instanţa de apel nu a cercetat tranzacţia şi schiţele care atestă că terenul în litigiu ar fi intrat prin lichidarea indiviziunii în lotul pârâtului, acte depuse de pârât în apel.
Dar aceste înscrisuri nu au nici o relevanţă juridică cu atât mai puţin cu cât nu sunt hotărâtoare pentru rezolvarea pricinii.
Aceasta pentru că, titlul de proprietate este emis în favoarea lui H.N.P. şi R.A.I., ca moştenitori ai defunctei H.N.A., iar tranzacţia poartă între HG (pârâtul) şi H.V., care nu figurează în titlul de proprietate depus şi are ca obiect averea defunctului H.P., deşi cuprinde terenuri din titlul de proprietate, în litigiu.
Chiar dacă H.P. ar fi una şi aceeaşi persoană cu H.N.P. din titlul de proprietate, nu există dovada ieşirii din indiviziune cu R.A.
În aceste condiţii, a perfecta vânzarea prin hotărâre judecătorească ar supune pe reclamanţii-intimaţi riscului ca în urma unui proces de partaj, bunurile să nu cadă în lotul pârâtului, risc pe care nu şi l-au asumat prin antecontract.
În consecinţă, recursul declarat de pârât fiind nefondat, urmează a fi respins ca atare, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul HG împotriva deciziei civile nr. 771 din 17 mai 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2289/2004. Civil. Actiune în revendicare.... | ICCJ. Decizia nr. 2085/2004. Civil → |
|---|
