ICCJ. Decizia nr. 2111/2004. Civil. Despagubiri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2111
Dosar nr. 8301/2004
Şedinţa din publică de la 17 martie 2005
Asupra recursurilor de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 481 din 13 noiembrie 2003 a Tribunalului Dolj a fost admisă acţiunea precizată formulată de reclamantul A.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. Pârâtul a fost obligat la plata sumelor de 205.379.000 lei daune materiale şi 3.000.000.000 lei daune morale.
Instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 290 din 30 mai 2000 pronunţată de Tribunalul Dolj reclamantul, în cauza de faţă, trimis în judecată în stare de arest preventiv a fost condamnat, în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare. Prin Decizia penală nr. 360 din 14 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a fost admis apelul inculpatului A.A., hotărârea instanţei de fond desfiinţată, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a) combinat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen. inculpatul a fost achitat şi s-a dispus punerea de îndată în libertate. Prin Decizia penală nr. 3203 din 21 iunie 2002, Curtea Supremă de Justiţie a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
În aceste condiţii s-a apreciat că reclamantul este îndreptăţit la repararea pagubei materiale şi la daune morale în conformitate cu art. 504-506 C. proc. pen.
În ce priveşte paguba materială instanţa a ţinut seama de perioada de detenţie, de faptul că reclamantul era şomer în momentul arestării, la salariul mediu pe economie, de împrejurarea că reclamantul a lucrat o perioada de 28 de ani. Astfel s-au acordat daune materiale în sumă de 205.379.000 lei.
La stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa a avut în vedere durata arestării, traumele psihice suferite prin condamnarea pe nedrept pentru o infracţiune gravă, încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Astfel cuantumul daunelor morale au fost apreciate la 3.000.000.000 lei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 273 din 26 februarie 2004 a respins recursurile declarate de reclamantul A.A., pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public prin Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul A.A., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Cu privire la primul recurs, reclamantul A.A.
Se solicită modificarea hotărârilor în ce priveşte daunele morale prin acordarea acestora într-un cuantum mai mare. In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recursul se priveşte ca nefondat.
Instanţele au apreciat, pe baza materialului probator administrat şi a practici CEDO, cazul L. contra Bulgariei, cuantumul daunelor morale în mod rezonabil ţinând seama de elementele concrete ale speţei, aceasta în condiţiile în care nu există prevederi legale exprese privind calculul acestora.
Astfel că, nu se poate reţine că hotărârea atacată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Cu privire la al doilea recurs, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Se susţine, în esenţă, că la data promovării acţiunii erau în vigoare prevederile art. 504 alin. (3), anumite fapte ale reclamantului se puteau încadra în aceste dispoziţii, care exonerau de răspundere Statul Român.
În ce priveşte cuantumul daunelor morale trebuia să se ţină seama de comportamentul general al reclamantului înainte de arestare, acesta fiind cunoscut ca fiind o fire violentă, agresivă chiar şi faţă de propria familie.
La stabilirea pagubei materiale nu trebuia să se aibă în vedere salariul mediu pe economie ci de faptul că era în şomaj şi primea un ajutor la care trebuie să se raporteze despăgubirea.
În drept au fost invocate prevederile art. 299–316 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ. prin cererea de recurs, cale extraordinară de atac, modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind precis menţionate la pct. 1-9 din textul de lege.
Recurenta nu a precizat în cererea de recurs prevederea legală încălcată de instanţe în stabilirea pagubei materiale ori a daunei morale.
Instanţa a apreciat întinderea acestora pe baza materialului probator administrat.
În ce priveşte daunele morale, în lipsa unor criterii legale obiective, corect s-a avut în vedre perioada detenţiei în condiţiile în care reclamantul era nevinovat, trauma psihică şi practica CEDO.
Cu privire la prejudiciul material instanţa în mod corect s-a raportat la salariul mediu pe economie, situaţia de salariat fiind regula, şi nu la ajutorul de şomaj care constituie excepţia şi nu se datorează vinovăţiei salariatului.
În ce priveşte aplicarea prevederilor art. 504 alin. (3), în redactarea iniţială a textului, se reţine că art. 504-507 C. proc. pen. au fost modificate prin Legea nr. 281/2003, acţiunea fiind introdusă la 21 noiembrie 2001, dar art. 15 alin. (2) din Constituţia României prevede că „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale noi sau contravenţionale mai favorabile".
Or, modificarea textelor de lege citate sunt mai favorabile persoanelor condamnate şi apoi achitate prin hotărâre definitivă.
Cu privire la al treilea recurs, Ministerul Public.
Se susţine, în esenţă, că reclamantul, inculpat în cauza penală, a încercat cu intenţie să stânjenească aflarea adevărului, determinând alte persoane să-şi asume răspunderea penală. Şi cum la data introducerii acţiunii erau în vigoare prevederile art. 504 alin. (3) înainte de modificarea prin Legea nr. 281 din 24 iunie 2003, trebuiau aplicate acele prevederi.
Acest motiv de casare este neîntemeiat pentru motivele arătate cu prilejul examinării aceleiaşi probleme în cel de al doilea recurs, cel al Statului Român.
Cu privire la cuantumul prejudiciului material se susţine că nu s-a calculat corect salariul mediu net pe economie în perioada în care reclamantul a fost arestat, fără să se arate însă cum trebuia calculat.
Fiind o problemă de apreciere a probelor, nici acest motiv nu poate fi primit.
Cu privire la daunele morale se apreciază exagerată suma acordată care este mai mare decât practica CEDO.
În lipsa unor criterii obiective de apreciere stabilite prin lege, instanţa a apreciat corect cuantumul daunelor morale în raport de probatoriul administrat şi de criteriile subiective raportate la situaţia în care s-a găsit reclamantul.
În consecinţă nici acest motiv de recurs nu poate fi primit.
Faţă de cele ce preced, aceste trei recursuri urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamanţii A.A., Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei nr. 273 din 26 februarie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2292/2004. Civil. Executare silita. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1891/2004. Civil. Legea 10/2001 contestatie dec... → |
|---|
