ICCJ. Decizia nr. 1891/2004. Civil. Legea 10/2001 contestatie decizie, restituire în natura. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1891
Dosar nr. 7465/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 23 decembrie 2002, reclamanţii V.K.Z. şi B.I. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria municipiului Târgu-Mureş, anularea dispoziţiei nr. 1500 din 16 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Târgu-Mureş şi restituirea în natură a apartamentelor 1,2 şi 3 din imobilul situat în Târgu-Mureş.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că imobilul a format proprietatea antecesorului lor, fiind trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
În temeiul Legii nr. 112/1995, contestatorilor li s-au acordat despăgubiri în valoare de 132.701.087 lei. Prin notificarea înaintată în baza Legii nr. 10/2001, contestatorii au solicitat despăgubiri băneşti pentru imobil, întrucât acesta figura ca vândut.
Ulterior, aflând că din imobil a fost vândut numai apartamentul 4, au solicitat restituirea în natură a apartamentelor 1,2 şi 3.
Prin dispoziţia atacată s-au acordat măsuri reparatorii constând în titluri de valoare, fără să se specifice cuantumul acestora.
Prin sentinţa civilă nr. 347 din 21 aprilie 2004, Tribunalul Mureş a respins ca nefondată contestaţia.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că faţă de modul în care a fost formulată cererea şi în raport de documentaţia depusă, acesta a fost soluţionată favorabil prin acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Instanţa a mai reţinut că cererile noi prin care contestatorii au revenit asupra cererii iniţiale, solicitând restituirea în natură a celor trei apartamente, au fost formulate cu depăşirea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001, modificată prin OUG nr. 145/2001, respectiv 14 februarie 2002.
Prin Decizia nr. 170/A din 18 noiembrie 2003, Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, a admis apelul formulat de apelanţii reclamanţi şi, pe cale de consecinţă, a anulat sentinţa pronunţată de tribunal, a reţinut cauza spre rejudecare în fond, stabilind termen de judecată la 16 decembrie 2003, cu citarea părţilor.
Instanţa a reţinut în esenţă că atâta timp cât notificarea privind acordarea de măsuri reparatorii a fost formulată în termen, indiferent de natura acelor măsuri, ea trebuie considerată ca fiind depusă în termen legal, chiar dacă ulterior în locul despăgubirilor băneşti, persoanele îndreptăţite au solicitat restituirea în natură.
Curtea a reţinut incidenţa în cauză a prevederilor art. 7 din Legea nr. 10/2001, care stabilesc că de regulă imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură, precum şi dispoziţiile art. 7 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Primăria municipiului Târgu-Mureş, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
In esenţă, pârâta susţine că dispoziţiile art. 7 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, avute în vedere de instanţă, nu sunt aplicabile primăriilor.
Recursul urmează a fi respins, pentru considerentele ce urmează.
Conform art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă.
Raţiunea acestei prevederi legale decurge din cerinţa asigurării judecării cauzelor cu celeritate, în timp rezonabil, pentru a se evita trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, posibilă anterior modificării textului menţionat, prin OUG nr. 138/2000.
Ea circumscrie obligaţia instanţei de apel de a se pronunţa asupra apelului şi asupra fondului printr-o singură deciziei.
De menţionat este faptul că părţile nu sunt private de un grad de jurisdicţie, datorită caracterului devolutiv al căii de atac a apelului.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărârea definitivă la care se referă art. 297 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000, nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Astfel fiind, Decizia recurată prin care a fost anulată sentinţa apelată şi a fost reţinută cauza pentru judecarea în fond, nu este susceptibilă de a fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu hotărârea prin care se finalizează judecata în apel.
În consecinţă, recursul fiind inadmisibil, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Târgu-Mureş împotriva deciziei nr. 170/A din 18 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2111/2004. Civil. Despagubiri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1940/2004. Civil → |
|---|
