ICCJ. Decizia nr. 2292/2004. Civil. Executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2292
Dosar nr. 8521/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Ploieşti prin încheierea din Camera de consiliu pronunţată la 23 februarie 2004 în dosarul nr. 481/2004 a admis cererea formulată de executorul judecătoresc R.R. şi a încuviinţat executarea silită a sentinţei civile nr. 1214/2003 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Prin sentinţa civilă amintită a fost admisă în parte acţiunea reclamantului G.T. în contradictoriu cu A.F., I.T. şi Primăria Ploieşti şi s-a dispus grăniţuirea proprietăţilor părţilor pe un aliniament indicat de expertiză.
Executarea silită a fost încuviinţată faţă de împrejurarea că nu s-a realizat executarea de bună voie.
Curtea de Apel Ploieşti prin Decizia nr. 1381 din 30 aprilie 2004 a respins ca nefondate apelurile formulate de pârâţi împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria Ploieşti la 23 februarie 2004.
Instanţa de apel nu a primit motivarea apelanţilor că sentinţa nu se mai poate executa pentru că situaţia proprietăţilor limitrofe, cât îi priveşte pe proprietari, s-a schimbat.
S-a constatat că expertiza efectuată în cauză şi cu privire la care s-a referit sentinţa civilă nr. 1214/2003 a indicat iar instanţa a dispus grăniţuirea pe un anumit aliniament între două terenuri şi nu între anumite persoane, astfel încât executarea trebuie să continue chiar dacă debitorii au înstrăinat înainte de a se conforma dispoziţiilor titlului executiv, sentinţa rămânând definitivă anterior vânzării efectuate de pârâţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs A.F. şi I.T. în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând în fapt aceleaşi împrejurări ca şi în apel invederând elemente care conduc la concluzia, în opinia acestora, că la acest moment o grăniţuire nu se mai impune în raport cu temeiul art. 576 C. civ.
Recursul este neîntemeiat.
Instanţele au făcut o corectă aplicare a legii cât priveşte cererea cu care au fost investite şi anume încuviinţarea executării silite constatând că titlul este valabil şi executarea putând fi făcută în mod silit, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă în termenii art. 379 C. proc. civ.
Ca urmare, câtă vreme titlul nu s-a desfiinţat, el întrunind condiţiile pentru a determina pornirea unei executări silite, în mod corect s-a dispus această executare.
Pentru considerentele arătate recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de debitorii A.F. şi I.T. împotriva deciziei nr. 1381 din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2291/2004. Civil. Actiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2111/2004. Civil. Despagubiri. Recurs → |
|---|
