ICCJ. Decizia nr. 2198/2004. Civil. Daune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2198/2004
Dosar nr. 2043/2003
Şedinţa publică din 16 martie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpeni la data de 5 martie 2002, reclamanta G.L. a chemat în judecată pârâţii S.N., S.D., D.R., D.E., B.I., B.N., H.D., B.P., B.N. şi B.C., pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să-i oblige pe pârâţi, în solidar, la plata sumei de 10.000.000 lei, cu titlul de daune, pe perioada ultimilor 5 ani, reprezentând contravaloarea fânului şi degradarea terenului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin sentinţa civilă nr. 1947 din 15 decembrie 2000 a Judecătoriei Câmpeni a admis acţiunea introdusă de aceştia şi a fost obligată să le tolereze trecerea peste terenul său, cu piciorul, cu carul, cu animalele şi mijloacele auto conform traseului marcat în raportul de expertiză.
Prin sentinţa civilă nr. 1228 din 9 octombrie 2002, Judecătoria Câmpeni a respins acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe aceasta la cheltuieli de judecată către pârâţi.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că, în cauză, există autoritate de lucru judecat, în raport cu acţiunea civilă ce a făcut obiectul dosarului nr. 1232/2000 a aceleiaşi Judecătorii, coexistând tripla identitate de obiect, cauză, părţi prevăzută de dispoziţiile art. 1201 C. civ., care reglementează excepţia evocată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta G.L., deşi calea de atac prevăzută de dispoziţiile art. 282 C. proc. civ., este recursul.
Ulterior, reclamanta a exercitat calea de atac legală a recursului şi a depus motivele de recurs la 15 noiembrie 2002.
Prin Decizia nr. 1503 din 3decembrie 2002, Tribunalul Alba, secţia civilă, a constatat nul recursul, apreciind că motivele de recurs nu au fost depuse înăuntrul termenului legal de 15 zile, de fapt de dispoziţiile art. 301 C. proc. civ., ci peste acesta, deci cu depăşirea lui, întrucât dovada de comunicare poartă data de 29 octombrie 2002, iar motivele au fost depuse la 15 noiembrie 2002.
Împotriva acestei decizii, aceeaşi parte a mai exercitat aceeaşi cale de atac, iar prin Decizia nr. 637 din 12 martie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta G.L., cu motivarea că este inadmisibil un recurs la recurs.
Din nou, reclamanta G.L. a promovat aceeaşi cale de atac a recursului şi împotriva deciziei nr. 637 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, nemotivat însă.
Şi acest recurs este inadmisibil întrucât a fost exercitat cu încălcarea principiului unicităţii dreptului de a exercita o cale de atac.
Este de precizat că în doctrină s-au conturat în decursul timpului o serie de reguli generale privitoare la instituirea şi exercitarea căilor legale de atac.
În conţinutul acestor reguli se înscrie şi aceea a unicităţii dreptului de a exercita o cale de atac.
Aceasta înseamnă că dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu unic şi se epuizează o dată cu exercitarea lui, aşa încât partea care promovează calea de atac are exerciţiul acestui drept o singură dată.
Raţiunea legiuitorului subzistă în dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., care prevăd că „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Recursul, astfel cum a fost configurat în concepţia legiuitorului şi cum a fost modificat prin O.U. nr. 138/2000, a fost reglementat ca o cale extraordinară de atac, de reformare, în exercitarea controlului judiciar, condiţiile de examinare fiind restrictive şi delimitate de art. 304 C. proc. civ.
Caracterul irevocabil al deciziei nr. 637 din 12 martie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, determină imposibilitatea exercitării unui alt recurs, deoarece hotărârea atacată, graţie caracterului irevocabil, consfinţit în puterea legii, nu este susceptibilă a mai fi atacată printr-un alt recurs la recurs.
Cum reclamantul a exercitat a treia oară aceeaşi cale de atac a recursului, acesta urmează a fi respins ca inadmisibil întrucât, în cazul contrar, al acceptării unei pluralităţi în exercitarea aceleiaşi căi de atac s-ar încălca principii ce ţin de legalitatea şi unicitatea exercitării căilor de atac.
În consecinţă un al treilea recurs la recurs este inadmisibil şi urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta G.L. împotriva deciziei nr. 637 din 12 martie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2234/2004. Civil. Succesiune. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2190/2004. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
