ICCJ. Decizia nr. 2277/2004. Civil. Daune morale si daune materiale. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2277/2004
Dosar nr. 3158/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
C.R. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, pentru a fi obligat la plata sumei de 5 miliarde lei cu titlu de daune materiale şi morale.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că suma pretinsă reprezintă prejudiciul ce i-a fost cauzat prin desfacerea abuzivă a contractului său de muncă la data de 9 ianuarie 1990 de către Compania T., întârzierea soluţionării contestaţiei îndreptate împotriva acestei măsuri şi a aducerii la îndeplinire a hotărârii judecătoreşti de reintegrare în muncă şi de plată a despăgubirilor băneşti cuvenite.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 1607 din 4 noiembrie 2002, a admis excepţia lipsi calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Justiţiei şi a respins acţiunea introdusă de reclamant ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea soluţiei pronunţate prima instanţă, având în vedere temeiul de drept invocat în acţiune, a reţinut că pârâtul în cauză nu este autorul desfacerii contractului de muncă al reclamantului şi al consecinţelor decurgând din acesta: parcurgerea etapelor procesuale inerente, întârzierea punerii în executare a hotărârii de reintegrare şi, respectiv, al neîncasării despăgubirilor băneşti la plata cărora a fost obligată unitatea intimată.
Reclamantul a declarat apel împotriva sentinţei invocând funcţiile pe care le are Ministerul Justiţiei în conformitate cu HG 212 din 5 februarie 2001, de reprezentare în plan intern şi extern, şi, respectiv, de autoritate de stat, precum şi atribuţiile necesare asigurării unei bune organizări şi funcţionări a justiţiei.
Prin Decizia nr. 88 din 3 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, că Ministerul Justiţiei nu este autorul faptelor invocate de reclamant şi, drept urmare, el nu este parte în raportul juridic întemeiat pe răspunderea civilă delictuală.
Împotriva ultimei hotărâri reclamantul a declarat recurs pe care nu l-a motivat în drept. În fapt, recurentul reiterează susţinerile formulate în apel şi impută instanţelor care au soluţionat litigiul declanşat de desfacerea contractului său de muncă tergiversarea judecăţii şi a executării hotărârii de reintegrare în muncă.
Recursul nu este fondat.
Conform principiilor stabilite prin art. 988 şi următoarele din codul civil, pentru ca o faptă a omului să dea loc la daune interese, nu este suficient ca acea faptă să fi adus altuia un prejudiciu, ci trebuie ca cel căruia fapta i se atribuie să fie autorul ei.
În considerarea celor ce preced, în mod corect au reţinut instanţele că pârâtul în cauză nu are calitatea de parte în raportul juridic întemeiat pe răspunderea civilă delictuală, din moment ce el nu este autorul faptului declanşator al procesului de reintegrare în muncă a reclamantului, al parcurgerii mai multor faze procesuale din cauza confuziilor privind persoana juridică ce avea calitatea procesuală pasivă, determinate de intervenirea unor măsuri organizatorice în structura Companiei T., al reintegrării sale efective doar în anul 1999 deşi instanţele au hotărât în acest sens, definitiv şi irevocabil, la 9 noiembrie 1992 şi al neîncasării, nici până la sesizarea instanţei, a despăgubirilor la plata cărora a fost obligată intimata.
Instanţele hotărând, în sensul celor ce preced au pronunţat hotărâri legale şi temeinice care urmează a fi menţinute prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.R. împotriva deciziei nr. 88 din 3 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2279/2004. Civil. Rectificare carte funciara.... | ICCJ. Decizia nr. 2242/2004. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
