ICCJ. Decizia nr. 2279/2004. Civil. Rectificare carte funciara. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2279/2004
Dosar nr. 4655/2003
Şedinţa publică din 18 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta S.C. M.B.D. S.R.L., cu sediul în Bucureşti, a cerut, în contradictoriu cu pârâta B.R.C., cu sediul în Bucureşti, să se constate că înscrierea în Cartea Funciară nr. 17801 Bucureşti la PI/1 a dreptului de proprietate al pârâtei asupra suprafeţei de teren de 469,98 mp situat în Bucureşti, având număr cadastral 9020, înscriere dispusă de Biroul de carte funciară al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti prin încheierea nr. 4449 din 7 iunie 2001, nu este şi nu a fost niciodată în concordanţă cu situaţia reală a imobilului şi, în consecinţă, să se dispună rectificarea cărţii funciare în sensul radierii înscrierii respective.
Ulterior, în condiţiile art. 57 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., reclamanta a chemat în judecată municipiul Bucureşti reprezentat prin primarul general, care a dobândit astfel calitatea de intervenient în interes propriu hotărârea ce se va pronunţa urmând a-i fi opozabilă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că, în baza a două contracte de vânzare-cumpărare autentice încheiate în anul 1998 prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1822,20 mp situat în Bucureşti, prin încheierea nr. 2581 din 23 martie 2001 a Biroului de carte funciară de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti s-a dispus înscrierea dreptului său în Cartea Funciară nr. 16443 Bucureşti.
Ulterior înscrierii dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară, posesia sa asupra terenului a fost tulburată prin acte de violenţă de către reprezentantul pârâtei. În cursul litigiului având ca obiect acţiunea posesorie în complângere introdusă împotriva pârâtei, aceasta a invocat Cartea Funciară nr. 17801 Bucureşti în care, în baza încheierii nr. 4449 din 7 iunie 2001 a Biroului de carte funciară de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-a înscris dreptul de proprietate al pârâtei asupra suprafeţei de 469,98 mp teren situat în str. Luterană, teren care însă se suprapune peste o parte din terenul proprietatea reclamantei al cărei drept, înscris anterior, este opozabil pârâtei.
Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 5789 din 20 iunie 2002, a respins „acţiunea principală formulată de reclamantă" şi „cererea de intervenţie formulată de intervenienta municipiul Bucureşti, prin primarul general".
Sentinţa primei instanţe a rămas definitivă prin Decizia nr. 2282 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi irevocabilă prin Decizia nr. 1573 din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, în urma respingerii apelului şi, respectiv, recursului declarat de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut că, pentru oricare din cele 4 situaţii în care se poate cere rectificarea înscrierilor de carte funciară, prevăzute de art. 36 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, partea interesată trebuie să prezinte o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care s-a constatat că: înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil (pct. 1); dreptul înscris a fost greşit calificat (pct. 2); nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea (pct. 3); ori atunci când „înscrierea în cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului" (pct. 4).
Or, reclamanta nu a prezentat o hotărâre constatatoare a situaţiei prevăzută de art. 36 pct. 4, pe care a invocat-o, „astfel că analiza temeiniciei cererii sale nu se poate face decât în cadrul unei acţiuni în revendicare" (pagina 5 alin. final al deciziei instanţei de recurs).
Aceeaşi instanţă de recurs a apreciat că „motivele concomitente momentului efectuării înscrierii puteau fi invocate legal pe calea apelului împotriva încheierii de intabulare şi nu pe calea unei acţiuni de rectificare Carte Funciară" [(pagina 5 alin. (4)].
Împotriva hotărârilor pronunţate în cauză procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., solicitând casarea lor şi admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată.
În motivarea recursului în anulare se arată că, potrivit doctrinei, rectificarea înscrierilor în cazul în care ele nu mai sunt în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului, reglementată generic prin art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, subsumează toate cazurile neprevăzute de lege în care neconcordanţa dintre realitatea juridică imobiliară şi înscrieri este susceptibilă de soluţionare numai prin rectificare, acţiunea în rectificare fiind una în realizarea de drepturi. Astfel fiind, în situaţia în care o asemenea acţiune este fondată pe alte temeiuri juridice decât nevalabilitatea ori ineficacitatea actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea, în speţă temeiul juridic fiind cel prevăzut de art. 36 pct. 4, acţiunea în rectificare are caracter principal nefiind necesară existenţa unei hotărâri judecătoreşti anterioare, care să constate ivirea unei situaţii care o justifică.
Recursul în anulare este fondat.
În adevăr, reclamanta a arătat că înscrierea dreptului pârâtei în cartea funciară nu este şi nu a fost niciodată în concordanţă cu situaţia imobilului de la data efectuării înscrierii şi până în prezent, situaţie datorată unor erori de natură tehnică (măsurători greşite, documentaţii tehnice care stabilesc un amplasament eronat), care au condus la suprapunerea peste terenul său, intabulat anterior pârâtei, a unei părţi din terenul în suprafaţă de 469,98 mp asupra căruia i s-a recunoscut pârâtei dreptul de proprietate prin sentinţa civilă nr. 6245 din 30 mai 1996 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Bucureşti.
În situaţia dată şi în condiţiile în care reclamanta, proprietară tabulară asupra terenului înscris în C.F. 16443 Bucureşti, anterior pârâtei, este şi posesoarea imobilului, şi, drept consecinţă, se află în imposibilitate de a obţine o hotărâre anterioară constatatoare a situaţiei prevăzute de art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996, pe calea acţiunii în revendicare (care este acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar), rezultă cu evidenţă că singurul mijloc de apărare a dreptului său este cererea în rectificare de carte funciară.
Cât priveşte neatacarea cu apel a încheierii nr. 4449 din 7 iunie 2001 a Biroului de carte funciară al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, de către reclamantă, este de observat că imputarea adusă acesteia este neavenită, în condiţiile în care instanţa nu a fost preocupată să verifice dacă încheierea a fost comunicată „şi celorlalte persoane interesate" (art. 50 – art. 52 din Legea nr. 7/1996) şi că a rămas definitivă şi irevocabilă prin neexercitarea căilor legale de atac (apel şi recurs) sau prin respingerea acestora.
Or, în lipsa unor astfel de dovezi urma a se examina şi hotărî dacă încheierea în discuţie putea constitui temei pentru înscrierea dreptului pârâtei în cartea funciară [(a se vedea art. 52 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 7/1996)].
Faţă de cele ce preced recursul în anulare se priveşte ca fondat urmând a se admite, a se dispune casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru clarificarea situaţiei menţionate în alineatul precedent şi, totodată, pe fondul cauzei, pentru stabilirea amplasamentului corect al suprafeţei de 469,98 mp teren, prin observarea opiniilor acelor experţi, sau ale altora, ce pot fi numiţi în cauză, care ţin seama de evidenţele Oficiului de cadastru şi Geodezie al Municipiului Bucureşti raportate la datele înscrierii dreptului reclamantei (23 martie 2001) şi, respectiv al pârâtei (7 iunie 2001).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1573 din 12 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi deciziei nr. 2282 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă şi sentinţa civilă nr. 5789 din 20 iunie 2002 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi trimite cauza la aceeaşi judecătorie pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2289/2004. Civil. L 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2277/2004. Civil. Daune morale si daune... → |
|---|
