ICCJ. Decizia nr. 2294/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2294
Dosar nr. 8952/2004
Şedinţa publică din 22 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 27 martie 2003 reclamantul S.D. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Primăria Municipiului Focşani, Prefectura judeţului Vrancea şi D.G.F.P. Vrancea solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:
- restituirea în natură a imobilului situat în Focşani, compus din teren în suprafaţă de 431,22 mp şi casa de locuit pe 3 nivele (demisol, parter, etaj) edificată pe acest teren;
- obligarea la restituirea prin echivalent a suprafeţei de teren ce nu poate fi restituită în natură şi, în temeiul art. 19 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. III din OUG nr. 184/2002 compensarea acestei sume cu despăgubirea încasată în baza Legii nr. 112/1995, actualizată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat în esenţă, că imobilul compus din casă şi teren în suprafaţă de 1502,36 mp a fost proprietatea autorilor săi defuncţii S.I. şi S.A., iar prin sentinţa civilă nr. 2158 din 16 mai 2002 a Judecătoriei Focşani, definitivă şi irevocabilă, s-a anulat contractul de donaţie făcut de aceştia în favoarea Sfatului Orăşenesc Focşani. În baza Legii nr. 112/1995 a arătat în continuare reclamantul, a primit suma de 336.618.160 lei despăgubiri pentru casă şi teren în suprafaţă de 1329,66 mp, în prezent fiind liberă casa şi suprafaţa de 431,22 mp, restul terenului fiind ocupat de construcţiile altor persoane.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1, art. 2, art. 10 alin. (2), art. 16 alin. (3), art. 19, art. 24 şi art. 48 din Legea nr. 10/2001 şi art. III din OUG nr. 184/2002.
Investit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Vrancea, secţia civilă, prin Decizia nr. 175 pronunţată la 7 iulie 2003, a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtele D.G.F.P. Vrancea şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a admis acţiunea formulată de reclamantul S.D., împotriva pârâţilor Primăria municipiului Focşani, Prefectura judeţului Vrancea, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Vrancea şi în consecinţă:
- a obligat pârâta D.G.F.P. Vrancea să restituie în natură reclamantului în calitate de moştenitor al defuncţilor S.I. şi S.A. imobilul situat în Focşani, compus din demisol, parter şi etaj şi 431,22 mp teren aferent.
- a stabilit valoarea despăgubirilor pentru 1071,14 mp teren în contradictoriu cu pârâtele Primăria Focşani şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice la suma de 1.006.618.211 lei;
- a obligat reclamantul să restituie pârâtei D.G.F.P. Vrancea suma de 771.712.182 lei reprezentând despăgubirea încasată în baza Legii nr. 112/1995 reactualizată;
- a compensat obligaţia de plată a pârâţilor şi obligaţia de restituire a reclamantului până la concurenţa sumei de 771.712.182 lei şi a obligat pe pârâţii Primăria Focşani şi Ministerul Finanţelor Publice pentru Statul Român către reclamant la plata sumei de 234.306.029 lei.
A respins acţiunea faţă de pârâta Prefectura Vrancea pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Tribunalul a reţinut că D.G.F.P. Vrancea are calitate procesuală pasivă, întrucât este unitate deţinătoare, situaţie dovedită cu procesul-verbal încheiat de aceasta la 12 octombrie 2001 cu persoana îndreptăţită (reclamantul S.D.) şi raportul de expertiză, acte aflate la dosar.
A reţinut de asemenea calitatea procesuală pasivă a Statului Român pentru opozabilitatea hotărârii sub aspectul acordării despăgubirilor cerute de reclamant pentru suprafaţa de 1074,14 mp care s-a aflat în domeniul privat al oraşului urmare donaţiei şi pe care în prezent se află construcţii ale persoanelor fizice.
Pe fond, s-a stabilit că autorii reclamantului au fost proprietarii imobilului, iar donaţia făcută de aceştia a fost constatată nulă prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, că, suprafaţa de 431,22 mp precum şi construcţia sunt libere, iar pe suprafaţa de 1074,14 mp aflată în domeniul privat al oraşului se află construcţii ale unor persoane fizice, situaţie în care conform art. 9 şi art. 10 raportat la art. 33 din Legea nr. 10/2001 au fost obligaţi la despăgubiri Statul Român şi Primăria Focşani.
Apelurile formulate de Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, de D.G.F.P. Vrancea şi de Primăria Municipiului Focşani au fost admise de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 136 A din 7 octombrie 2003, sentinţa civilă nr. 175 din 7 iulie 2003 a Tribunalului Vrancea a fost schimbată în tot în sensul că s-a respins acţiunea reclamantului S.D. ca fiind prematur introdusă.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, că până în momentul introducerii acţiunii unitatea deţinătoare nu a emis o dispoziţie ca răspuns la notificarea prin care reclamantul a solicitat restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul în litigiu şi nici nu s-a pronunţat o hotărâre judecătorească prin care donaţia din 1960 având ca obiect acest imobil să fi fost anulată, situaţie faţă de care a conchis, că în speţă nu ar fi fost parcursă procedura prealabilă administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei pe care a considerat-o netemeinică şi nelegală invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8, şi 9 C. proc. civ. şi susţinând că, în mod greşit instanţa a admis apelurile în afara motivelor scrise depuse de instituţiile implicate în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 şi susţinute oral, fără a ţine seama în acelaşi timp de nerespectarea termenelor precum şi a obligaţiilor ce le revenea acestor instituţii prin lege şi, a substituit existenţa dreptului de proprietate al reclamantului (ca urmare a constatării nulităţii absolute a contractului de donaţie) cu opinii insuficient argumentate din punct de vedere al probatoriilor şi prevederilor legale, ceea ce vine în contradicţie cu art. 21 alin. (3) şi art. 41 alin. (2) din Constituţia României.
Recursul este fondat.
În primul rând este de reţinut, că situaţia menţionată că în considerentele deciziei recurate în sensul că până în momentul introducerii acţiunii de către S.D. nu s-ar fi pronunţat nici o hotărâre judecătorească prin care donaţia din 1960 având ca obiect imobilul în litigiu să fi fost anulată, nu corespunde realităţii.
Înscrisurile aflate la dosarul de fond nr. 490/C/2003, fac dovada că prin sentinţa civilă nr. 2153 din 16 mai 2002 pronunţată de Judecătoria Focşani, rămasă definitivă prin Decizia nr. 451 din 9 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Vrancea şi devenită irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1785 din 18 decembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, a fost admisă acţiunea lui S.D. şi drept consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 1132/242 din 1 septembrie 1960 încheiat de autorii reclamantului şi Sfatul Popular al Oraşului Focşani cu privire la imobilul situat în Focşani, contract care a fost desfiinţat.
Reclamantul a completat notificarea adresată deţinătorului, cu hotărârea judecătorească ce atestă că preluarea de către stat a imobilului s-a făcut fără titlu, însă acesta nu s-a conformat prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv pct. 2.1 lit. d) din Normele metodologice de aplicare unitară a legii aprobate prin HG nr. 498/2003 şi nu a respectat-o.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din actele existente la dosar reclamantul a solicitat restituirea în natură a clădirii şi suprafeţei aferente curţii, cu notificările adresate conform art. 21 din lege D.G.F.P. Vrancea în a cărei administrare acestea se află, precum şi Ministerului Finanţelor Publice ca reprezentat al statului şi, în temeiul art. 36 alin. (2) din lege a notificat Prefectura Vrancea cerând despăgubiri pentru suprafaţa de 1071,14 mp teren, care, urmare unor măsuri de sistematizare nu mai poate fi restituită în natură.
Prin notele scrise, recurentul-reclamant a învederat că după pronunţarea sentinţei civile nr. 175 din 7 iulie 2003, prefectura a transmis notificarea Primăriei Focşani care a soluţionat-o integral prin Decizia nr. 1170 din 19 iulie 2004.
Deţinătorul D.G.F.P. Vrancea care administrează imobilul, situaţie atestată de procesul verbal încheiat în temeiul art. 42 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 între delegaţii acestuia şi reclamant ca persoană îndreptăţită (fila 17 dosar nr. 490/C/2003), precum şi Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentant al statului, nu au dat curs notificărilor, neîndeplinindu-şi obligaţiile ce le reveneau potrivit art. 23 alin. (1) din lege şi respectiv Normele aprobate prin HG nr. 498/2003.
Neîndeplinirea obligaţiilor legale de către deţinătorul notificat, nu poate afecta interesul reclamantului şi nu-l poate lipsi de posibilitatea de a-şi apăra prin justiţie drepturile legale.
Nepronunţarea de către persoana juridică notificată prin decizie motivată, constituie în fapt un refuz de restituire a bunurilor deţinute fără titlu, şi acest refuz intră în competenţa instanţei de a fi cenzurat.
În raport de aceste considerente, curtea de apel a concluzionat în mod greşit că nu s-ar fi parcurs procedura administrativă şi a respins acţiunea ca prematură.
Analizând apelurile formulate de D.G.F.P. Vrancea în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice ca reprezentat al Statului şi de Primăria Municipiului Focşani, se constată că acestea nu sunt întemeiate.
D.G.F.P. a criticat instanţa de fond imputându-i că în mod greşit i-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a obligat-o să restituie reclamantului clădirea şi terenul aferent întrucât aceasta nu are personalitate juridică, clădirea aparţine domeniului public, iar procesul verbal încheiat la 12 octombrie 2001 este lipsit de relevanţă.
Aceste motive urmează a fi înlăturate, întrucât aşa cum rezultă din actele aflate la dosar, D.G.F.P. Vrancea este unitate deţinătoare a clădirii din Focşani, (fostă sediul C.F.S. Vrancea din cadrul D.G.F.P. până în anul 2001) fără a avea un titlu valabil, clădire care trebuia să fie restituită proprietarului în decembrie 2002 după desfiinţarea contractului de donaţie a cărei nulitate absolută s-a constatat prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă. În calitate de deţinător în temeiul art. 42 din lege şi-a asumat obligaţia prin procesul verbal nr. 11441 din 12 octombrie 2001 de a conserva imobilul până la predarea către proprietar acest înscris având valoare juridică. Apartenenţa imobilului la domeniul public este contrară prevederilor art. 6 din Legea nr. 213/1998. Imobilul fiind gol din 2001 nu poate intra sub incidenţa reglementărilor pentru bunuri de interes public.
D.G.F.P. Vrancea care a exercitat calea de atac în nume propriu, având organe de conducere proprii nu poate susţine că este lipsită de personalitate juridică.
Motivul de apel invocat de D.G.F. în numele Ministerului Finanţelor Publice privind lipsa calităţii procesuale pasive a Statului Român pentru capătul de cerere referitor la restituirea în echivalent a terenului ce nu poate fi restituit în natură, de asemenea urmează să fie înlăturat, chemarea în judecată a statului fiind făcută pentru opozabilitatea hotărârii sub aspectul despăgubirilor cerute.
Este de reţinut că o parte din suprafaţa de teren preluată de stat în 1960 a fost înstrăinată, atribuindu-se unor persoane fizice care şi-au construit locuinţe (1071,14 mp) aceasta neputând fi restituită în natură, ci prin echivalent.
Şi motivele de apel invocate de Primăria Municipiului Focşani referitoare la lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia şi greşita obligare la plata despăgubirilor urmează a fi înlăturate, întrucât terenul a fost în patrimoniul acesteia ca succesoare a Sfatului Orăşenesc Focşani şi a dispus de suprafaţa de 1071,14 mp ce nu poate fi restituită în natură aşa încât Primăria Municipiului Focşani are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile art. 33 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de toate considerentele arătate se constată că, în mod corect tribunalul a obligat pârâta D.G.F.P. Vrancea să restituie reclamantului, în baza art. 1, art. 2, art. 9 şi art. 10 din lege imobilul compus din demisol, parter, etaj şi 431,22 mp teren aferent, a stabilit valoarea despăgubirilor pentru suprafaţa de 1071,14 mp în baza art. 9 şi art. 10 raportat la art. 33 din lege, în contradictoriu cu Primăria Municipiului Focşani şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a obligat pe reclamant conform art. 19 din lege să restituie D.G.F.P. Vrancea despăgubirea încasată în baza Legii nr. 112/1995 reactualizată potrivit raportului de expertiză şi a procedat la compensarea obligaţiei de plată a pârâtelor şi obligaţia de restituire a reclamantului.
Faţă de cele ce preced, recursul declarat de reclamant urmează să fie admis iar Decizia recurată urmează să fie modificată în sensul că se vor respinge apelurile formulate de pârâţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.D. împotriva deciziei civile nr. 136 A din 7 octombrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi pe care o modifică în sensul că respinge apelurile formulate de către pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P. Vrancea şi Primăria Focşani împotriva sentinţei civile nr. 175 din 7 iulie 2003 a Tribunalului Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2287/2004. Civil. Retrocedare legea 33/1994.... | ICCJ. Decizia nr. 2153/2004. Civil. Stabilire linie hotar. Recurs → |
|---|
