ICCJ. Decizia nr. 2341/2004. Civil. Lg. 10/2001 - anulare dispoz. primar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2341
Dosar nr. 12171/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2339/2002, reclamanţii P.M. şi P.V., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Carei, H.W. şi H.P., au solicitat anularea Dispoziţiei primarului Municipiului Carei nr. 40/2002, privind restituirea în natură a imobilului situat în Carei, judeţul Satu Mare.
În motivare s-a arătat că, prin Dispoziţia nr. 40/2002 s-a restituit în natură imobilul alcătuit din casă şi teren în suprafaţă de 570 mp, înscris în C.F. 8067 Carei, nr. top 7875/97, către pârâţii H.W. şi P.
S-a mai arătat că, din extrasul C.F. anexat, rezultă că reclamanţii sunt proprietarii tabulari, cu titlu de cumpărare. Foştii proprietari, respectiv pârâţii, nu au solicitat restituirea imobilului în baza Legii nr. 112/1995, astfel că Primăria Carei a dispus nelegal restituirea în natură. Pe de altă parte, reclamanţii au precizat că, potrivit art. 5 din Legea nr. 10/2001 şi art. 7 lit. a) din HG nr. 614/2001, nu sunt îndreptăţiţi la restituire sau la alte măsuri reparatorii personale care au primit despăgubiri, ori este cunoscut faptul că toţi cei care s-au stabilit în Germania au primit despăgubiri de la Statul German.
În urma declinării competenţei de soluţionare a cauzei, Tribunalul Satu Mare, judecând în fond cauza, prin sentinţa civilă nr. 323/d din 17 octombrie 2003, a respins acţiunea.
Instanţa de fond a reţinut că reclamanţii, în calitate de chiriaşi, în baza Legii nr. 112/1995, au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 672/96 încheiat de aceştia cu SC C. SA Satu Mare.
Acest titlu, însă, a fost desfiinţat prin Decizia civilă nr. 573/Ap/2001 a Tribunalului Satu Mare, prin care a fost schimbată în parte sentinţa Judecătoriei Carei nr. 1962/2000, în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare sus amintit.
Prin desfiinţarea titlului în baza căruia reclamanţii dobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilului, s-a păstrat calitatea de chiriaşi a acestora.
Tribunalul a reţinut deci, că nu ne aflăm în prezenţa vreunei cauze enumerate de art. 18 din Legea nr. 10/2001, care, la litera d, stabileşte că măsurile reparatorii se acordă numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaş cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, în speţă, actul de înstrăinare fiind anulat. Pentru acest motiv, instanţa de fond a stabilit că Dispoziţia nr. 40/2003 a Primarului Municipiului Carei este legală şi a respins cererea reclamanţilor.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanţii.
Prin Decizia nr. 100 din 16 februarie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins apelul ca nefondat, menţinând, astfel, soluţia instanţei de fond.
Această decizie a fost atacată cu recurs de reclamanţi, care, în esenţă, au susţinut că ei sunt proprietari tabulari ai imobilului, fiind cumpărători de bună credinţă, imobilul fiind achiziţionat în calitate de chiriaşi, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995; or, potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001 pot fi restituite în natură imobilele care nu au fost înstrăinate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Astfel, neţinându-se seama de dispoziţiile legale enunţate, în mod greşit instanţele au respins acţiunea reclamanţilor.
S-a susţinut că, în mod greşit hotărârile pronunţate s-au bazat pe Decizia civilă nr. 573/2001 a Tribunalului Satu Mare, prin care s-a anulat contractul lor de vânzare-cumpărare, deoarece acest proces a fost intentat de o persoană fără calitate procesuală activă, fiica pârâţilor.
S-a mai arătat că singurii care aveau calitatea de a solicita anularea contractului erau foştii proprietari, respectiv soţii H.
Recursul este nefondat.
Soluţia pronunţată de curtea de apel este corectă.
Aşa după cum rezultă din probele dosarului, reclamanţilor le-a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC C. SA, prin care dobândiseră proprietatea asupra imobilului în litigiu, prin Decizia civilă nr. 573/Ap/2001, care, fiind definitivă şi irevocabilă, a dobândit autoritate de lucru judecat, nu poate fi ignorată şi nici nu se poate face o reapreciere a celor statuate prin aceasta, în cadrul prezentului proces, aşa cum solicită recurenţii.
Nemaifiind în vigoare contractul de vânzare-cumpărare, nu este fondată argumentarea recurentului că Decizia primarului de restituire în natură foştilor proprietari este nelegală, întrucât, imobilul nefiind cumpărat de chiriaşi, este apt, în baza Legii nr. 10/2001, de a fi restituit în natură, despăgubirile acordându-se doar în situaţia în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
De altfel, faţă de cele exprimate mai sus, apare evident că reclamanţii nu au fost niciodată proprietari şi, cum potrivit Legii nr. 10/2001, persoana îndreptăţită este numai proprietarul imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia, reclamanţii nefiind proprietari, nu pot beneficia de prevederile acestei legi, ca atare ei nu pot avea calitate procesuală activă.
Având în vedere argumentele de mai sus, recursul este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii P.M. şi P.V. împotriva deciziei nr. 100 din 16 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2465/2004. Civil. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 2287/2004. Civil. Retrocedare legea 33/1994.... → |
|---|
