ICCJ. Decizia nr. 2353/2004. Civil. Anulare act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2353
Dosar nr. 11193/2004
Şedinţa publică din 23 martie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.I. în calitate de succesor al autorului M.N. a chemat în judecată Ministerul Agriculturii Pădurilor, Apelor şi Mediului solicitând anularea actului de schimb intervenit între pârât şi autorul său M.N. la 21 ianuarie 1953 pentru o suprafaţă de teren arabil de 2.500 mp, schimb efectuat şi perfectat în conformitate cu Decretul nr. 151/1950.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că în baza Decretului-lege pentru înfăptuirea reformei agrare nr. 187/1945 autorul său a fost împroprietărit pe lotul nr. 433 cu o suprafaţă de 8.500 mp din moşia expropriată de la C.P., lot situat în comuna Guşoieni, judeţ Vâlcea, eliberându-i-se titlul de proprietate nr. 345760/1945.
Ulterior, prin actul de schimb menţionat, autorului M.N. i s-a acordat o altă suprafaţă de teren de 2.500 mp la 6–7 km distanţă de cea pe care fusese împroprietărit pe terenurile preluate prin H.C.M. nr. 308/1953 de la autorul M.V., terenul fiind de proastă calitate şi neputând fi lucrat mecanizat. Actul de schimb s-a efectuat prin vicierea consimţământului autorului său care a fost ameninţat cu pierderea locului de muncă, respectiv exmatricularea copiilor din şcoală.
În baza Legii nr. 18/1991, la solicitarea reclamantului, i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului pe care autorul său a fost strămutat prin actul de schimb şi s-a emis titlul de proprietate pe care doreşte să-l anuleze.
A mai precizat reclamantul că terenurile pe care a fost strămutat autorul său prin actul de schimb din 1953 în punctele „Toi", „Dadiciu" şi „Butari" le-a lăsat libere pentru proprietarii iniţiali care le-au deţinut, până în 1953 şi a lucrat terenul ce a format obiectul contractului de schimb.
Judecătoria Drăgăşani, prin sentinţa civilă nr. 2560 din 24 octombrie 2003 a respins acţiunea cu motivarea că reclamantul nu a probat pretinsa violenţă la care ar fi fost supus autorul său.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 139/A din 28 ianuarie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamantului împotriva sentinţei civile nr. 2560 din 24 octombrie 2003 a Judecătoriei Drăgăşani.
În argumentarea soluţiei instanţa a reţinut că reclamantul nu a probat faptul că la încheierea actului de schimb ar fi fost încălcate prevederile Decretului nr. 151/1950 în baza căruia s-a perfectat schimbul de terenuri. S-a mai învederat că, autorul reclamantului M.N., parte în actul de schimb a cărui anulare a fost cerută, a solicitat şi obţinut titlul de proprietate nr. 148/47080 din 1 august 1997 prin care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha şi 5148 mp suprafaţă în care este cuprins şi terenul ce a fost primit în baza actului de schimb intervenit în 1953, intrând în posesia acestuia.
De asemenea, autorul M.N. nu a contestat modalitatea de reconstituire a dreptului său de proprietate şi nu a atacat nici actul de schimb de terenuri, achiesând astfel la reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului menţionat.
Aşa fiind, acţiunea reclamantului, ca moştenitor al autorului M.N. nu se justifică.
Din această perspectivă, faptul că reclamantul, după apariţia Legii nr. 1/2000 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate al autorului său pe vechiul amplasament pe care tatăl său l-a avut urmare împroprietăririi din 1945, nu constituie un motiv de nulitate a actului de schimb.
Existenţa violenţei la perfectarea actului de schimb putea fi invocată numai de coschimbaşi, respectiv autorul M.N., care însă nu a invocat-o, achiesând la reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului emis de Comisia judeţeană Vâlcea de fond funciar încă din 1997, astfel că pretenţiile reclamantului erau neîntemeiate.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs reclamantul M.I. care fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. a susţinut în esenţă că prin acţiunea promovată la Judecătoria Drăgăşani a cerut constatarea nulităţii absolute a actului de schimb nr. 340/1153 ca şi nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 148/4780/1997. De asemenea, a precizat condiţiile de constrângere în care a avut loc schimbul de terenuri în discuţie, faţă de toţi locuitorii satului Măgureni care au fost persecutaţi şi bătuţi, iar în ceea ce priveşte familia sa a explicat că fratele său M.N. a fost incorporat deşi nu avea vârsta necesară şi trimis la detaşamentele militare de la minele Ghelar iar tatăl său a fost nevoit să se ascundă la o soră în judeţul Constanţa. Ulterior s-a îmbolnăvit şi a decedat în 1955.
În aceste condiţii, actul de schimb a fost semnat de M.E. care a semnat şi o altă declaraţie că cedează tot pământul şi inventarul agricol cooperativei agricole înfiinţată încă din 1948.
Din cele expuse instanţa de apel trebuia să reţină că actul de schimb nu reflecta voinţa autorului său şi în orice caz în anul 1953 nu era posibil să te împotriveşti respectivei măsuri sau Decretului nr. 151/1950.
Pe cale de consecinţă reclamantul recurent apreciază că în ceea ce îl priveşte trebuia să se aibă în vedere titlul de proprietate al autorului său emis în baza Legii nr. 187/1945.
În consecinţă recurentul a cerut să-i fie admisă acţiunea de punere în posesie pe vechiul amplasament conform titlului de proprietate nr. 345760/1945, constatarea nulităţii absolute a actului de schimb nr. 340 din 21 iunie 1953 şi a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. 148/47080 din 1 octombrie 1997. Susţinerile petentului pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Aşa cum rezultă fără echivoc din cererea de chemare în judecată, M.I. a solicitat anularea actului de schimb de terenuri din 21 ianuarie 1953, pe motiv că a fost încheiat de către autorii săi datorită violenţei exercitate asupra lor.
Prin urmare reclamantul a invocat existenţa unui viciu de consimţământ la perfectarea contractului de schimb conform art. 953 şi urm. C. civ.
Potrivit art. 959 C. civ. convenţia nu poate fi atacată pentru cauză de violenţă dacă, după încetarea violenţei, convenţia s-a aprobat expres sau tacit, sau dacă a trecut timpul defipt de lege pentru exercitarea dreptului la acţiune în anulare.
În speţă, aşa cum precizează însuşi reclamantul prin acţiune, acesta a solicitat odată cu apariţia Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile înregistrate în evidenţele agricole şi cu care autorul său s-a înscris în CAP, terenul pe care „au fost strămutaţi în 1953". Prin urmare pentru acest teren reclamantului i-a fost reconstituit alături de alte parcele, dreptul de proprietate şi i s-a emis, titlul nr. 148/47081 din 1 august 1997.
Astfel fiind, în raport de dispoziţiile art. 959 C. civ., chiar dacă reclamantul ar fi făcut dovada violenţei, ceea ce însă nu este cazul în speţă, pentru că nu a produs nici o probă în acest sens, prin solicitarea şi primirea titlului de proprietate menţionat care includea şi terenul ce a format obiectul actului de schimb, recurentul reclamant nu mai era îndrituit a ataca convenţia din 21 ianuarie 1953 pentru cauză de violenţă întrucât pe de o parte, a acceptat-o tacit prin emiterea titlului de proprietate şi punerea în posesie, iar pe de altă parte, trecuse timpul defipt de lege pentru exercitarea dreptului la acţiune.
În ceea ce priveşte intenţia recurentului reclamant de „a anula" şi titlul de proprietate nr. 148/47080 din 1 august 1997, aceasta nu a fost concretizată printr-o acţiune în justiţie distinctă şi nici nu a format un capăt de cerere separat în prezentul litigiu în sensul art. 112 C. proc. civ.
Pe de altă parte este de semnalat că potrivit art. 129 C. proc. civ. în toate cazurile, judecătorii hotărâse numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Aceasta însemnează că, în principiu, instanţele judecătoreşti nu se pot sesiza din proprie iniţiativă şi că cererea de chemare în judecată odată introdusă fixează natura şi obiectul procesului.
Or, aşa cum deja s-a relevat, prin acţiune, reclamantul a cerut anularea actului de schimb pentru violenţă, iar în recurs a solicitat constatarea nulităţii absolute atât a actului de schimb cât şi parţial a titlului de proprietate nr. 148/47080/1997 fără a indica şi cauzele de nulitate.
Aceasta însemnează că prin motivele de recurs reclamantul a schimbat obiectul acţiunii ceea ce însă nu mai era posibil în această fază procesuală faţă de dispoziţiile art. 294 C. proc. civ. aplicabile şi în recurs şi potrivit cărora în respectiva cale de atac nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel fiind recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.I. împotriva deciziei nr. 139/A din 28 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2406/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2390/2004. Civil. Constatare nulitate act de... → |
|---|
