ICCJ. Decizia nr. 238/2004. Civil. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 238.
Dosar nr. 1949/2003
Şedinţa publică din 24 martie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 7 martie 2001 reclamantul M.N. a chemat în judecată S.C. P. S.A. Roman şi D.G.F.P. Neamţ solicitând obligarea pârâtelor în solidar, la plata sumei de 82.500.000 lei reprezentând cota de 50% din beneficiile obţinute de S.C. P. S.A. Roman şi de titularul capitalului majoritar care este statul prin D.G.F.P. Neamţ, beneficii care au fost obţinute în urma aplicării inovaţiei „înlocuirea bucşelor de bronz cu rulmenţi de articularea braţelor la maşina de foraj AVS 25" al cărei autor este conform certificatului de inovator 68 din 12 martie 1987. A mai solicitat obligarea pârâtelor, în solidar, la plata sumei de 825.000 USD, respectiv 22.275.000.000 lei pentru ultimii 3 ani anteriori promovării prezentei acţiuni şi obligarea S.C. P. S.A. Roman la plata daunelor cominatorii de 22.342.465.754 lei pentru fiecare zi de întârziere până la încheierea contractului prevăzut de art. 67 alin. (1) din Legea nr. 64/1991.
În motivarea cererii reclamantul arată că este autorul inovaţiei de mai sus pentru care s-a eliberat Certificatul de inovator 68 din 12 martie 1987. Prin aplicarea inovaţiei pârâta S.C. P. S.A. Roman a realizat la nivelul anului 1987 un profit anual de 10.161.180 lei şi o eficienţă economică de peste 30.000.000 lei în 3 ani de aplicare, până în 1990.
Reclamantul a arătat că s-a mai judecat pentru drepturile ce derivă din această inovaţie însă acţiunea a fost respinsă ca prescrisă.
Pârâta S.C. P. S.A. Roman a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, deoarece s-au mai judecat într-un litigiu, care a avut acelaşi obiect, cauză şi părţi, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2812/1993 a Judecătoriei Roman, definitivă şi irevocabilă.
Pârâta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive deoarece în cauză trebuia citat statul prin Ministerul Finanţelor Publice.
Tribunalul Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 38/C din 11 februarie 2002 a admis excepţia de lucru judecat invocată de pârâtă, a respins acţiunea reclamantului pentru putere de lucru judecat, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Finanţelor Publice, fiind respinsă acţiunea faţă de Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că pentru drepturile reclamantului ce decurg din realizarea inovaţiei operează autoritatea de lucru judecat întrucât asupra acestor drepturi instanţele s-au pronunţat definitiv şi irevocabil.
În ceea ce priveşte statul, care figurează ca pârât prin Ministerul Finanţelor Publice s-a constatat că potrivit art. 37 din Decretul nr. 31/1954 acesta nu răspunde pentru obligaţiile organelor şi instituţiilor de stat, dacă acestea au personalitate juridică.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul susţinând că este netemeinică şi nelegală deoarece nu s-a pronunţat pe fondul cauzei, iar unitatea care aplică inovaţia are obligaţia să-l despăgubească. Apelantul reclamant mai susţine că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 163 C. proc. civ. şi art. 1201 C. civ. întrucât prima judecată nu s-a purtat şi faţă de stat, iar a doua judecată are ca obiect drepturile născute după prima judecată.
Curtea de Apel Bacău reţine, ca şi prima instanţă, că în cauză există autoritate de lucru judecat şi respinge apelul ca nefondat prin Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2002.
Decizia instanţei de apel a fost recurată de reclamant. Fără a invoca vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. reclamantul a criticat Decizia susţinând că în cauză nu este autoritate de lucru judecat şi că nu a primit toate recompensele băneşti conform Legii nr. 62/1974.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 1201 C. civ. pentru a exista autoritate de lucru judecat dedusă într-un proces din hotărârea pronunţată într-un litigiu anterior trebuie să existe identitate de părţi, de obiect şi cauză.
Instanţele de fond şi de apel au apreciat corect ca fiind îndeplinite aceste cerinţe legale deoarece sentinţa civilă nr. 2812/1993 a Judecătoriei Roman, reţinută ca având putere de lucru judecat a rămas irevocabilă şi a soluţionat fondul litigiului între părţi.
Împrejurarea că recurentul reclamant nu a fost recompensat potrivit Legii nr. 62/1974 pentru inovaţia realizată nu îi dă dreptul să pretindă stabilirea unor recompense băneşti în baza actualei legislaţii în materie.
Art. 66 din Legea nr. 64/1991 reglementează doar posibilitatea negocierii drepturilor băneşti cuvenite inventatorilor pentru invenţiile brevetate, parţial recompensate sau nerecompensate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 64/1991. Or, în speţă s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, prin sentinţa civilă nr. 2812 din 10 mai 1993 a Judecătoriei Roman, că după eliberarea certificatului de inovator nr. 68 din 12 martie 1987 recurentului i s-au acordat recompensele cuvenite în raport cu valoarea eficienţei inovaţiei conform Legii nr. 62 din 1974, Decretului nr. 13/1977 şi ale Regulamentului Ministerului Industriei şi Metalurgiei nr. 3603/1976 aflate în vigoare la acea dată.
În consecinţă, hotărârea recurată fiind temeinică şi legală, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.N. împotriva deciziei nr. 70 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 932/2004. Civil. Constatare drept preemtiune.... | ICCJ. Decizia nr. 935/2004. Civil. Reziliere contract... → |
|---|
