ICCJ. Decizia nr. 935/2004. Civil. Reziliere contract întretinere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 935
Dosar nr. 11356/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 iulie 2003 sub nr. 2147 pe rolul Judecătoriei Roşiorii de Vede, reclamanta V.E. a chemat în judecată pe pârâţii D.S. şi G.M. solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună rezilierea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 2042 din 25 iunie 2002 la Biroul Notarului Public. Solicită de asemenea şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a înstrăinat împreună cu pârâta G.M. imobilul situat în comuna Vedea judeţ Teleorman compus din teren şi construcţii cu obligaţia pentru pârâtul D.S. să-i acorde reclamantei întreţinere şi îngrijiri în timpul vieţii, iar la deces să-i facă înmormântarea conform datinilor locului.
S-a specificat că „întreţinerea va consta în alimente, medicamente, asistenţă medicală şi încălzire".
Pârâta G.M., la primul termen de judecată a declarat că este de acord cu rezilierea contractului de întreţinere.
Pârâtul D.S. a depus la dosar o întâmpinare solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, specificând că reclamanta a mai formulat o acţiune prin rezilierea contractului care a fost respinsă.
Judecătoria Roşiorii de Vede, prin sentinţa civilă nr. 2386 din 28 octombrie 2003, a admis acţiunea, a dispus rezilierea contractului de întreţinere şi repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul că V.E. şi G.M. redevin proprietarele terenului de 1008 mp, iar V.E. redevine proprietara construcţiilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că pârâtul D.S. nu şi-a îndeplinit obligaţia de întreţinere pe care şi-a asumat-o prin contract.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul D.S. criticând-o pe motiv de netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a, prin Decizia civilă nr. 628A din 31 martie 2004 a admis apelul şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a reţinut în esenţă că reclamanta a mai promovat o acţiune având acelaşi obiect şi împotriva celorlalte părţi, care a fost soluţionată prin respingerea ei definitivă prin Decizia civilă nr. 253 din 18 iunie 2003 a Tribunalului Teleorman.
Ca urmare, instanţa de apel a analizat modul de îndeplinire a obligaţiei de întreţinere asumate de către pârât după data de 18 iunie 2003.
În urma acestei analize a probelor cu martori, interogatoriu şi acte administrate în cauză, a reţinut că instanţa de fond a făcut o apreciere eronată a probelor şi că în realitate pârâtul şi-a îndeplinit obligaţiile cu privire la întreţinerea reclamantei, asumate prin contract.
A mai reţinut de asemenea că reclamanta, la un moment dat a împiedicat pe pârât, să mai vină în locuinţa sa, iar pârâtul în această situaţie a procedat la trimiterea unor sume de bani prin mandat poştal.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs susţinând că instanţa de apel a apreciat, că situaţia stabilită printr-o altă hotărâre judecătorească este valabilă şi pentru întreaga perioadă ce trebuia analizată în prezenta cauză.
A mai susţinut că probatoriul administrat în cauză a dovedit clar că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.
O ultimă critică se referă la faptul că pârâtul a timbrat insuficient apelul şi în consecinţă acesta trebuia anulat.
În final recurenta invocă ca temei de drept al recursului să prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Astfel este de reţinut că susţinerile făcute în motivarea recursului nu se încadrează în motivele de drept invocate respectiv pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Pct. 8 al articolului mai înainte menţionat prevede ipotezele „când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura, ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia", iar pct. 9 se referă la situaţia „când hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii" ori recurenta, în susţinerile sale se referă la o interpretare eronată a probelor dosarului care ar fi dus la o soluţie greşită, acest motiv s-ar fi putut încadra în pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000, deci nu mai poate fi analizat.
Referitor la susţinerea că pârâtul şi-ar fi timbrat insuficient apelul şi pentru acesta apelul său ar trebui să fie anulat ca insuficient timbrat, urmează a reţine că este nefondate.
Astfel acesta a fost citat în faţa instanţei de apel cu menţiunea timbrării cu taxa de timbru de 34.000 lei şi 1.500 lei timbru judiciar, dispoziţie care a fost consemnată şi în încheierea de şedinţă de la data de 18 februarie 2004, iar pârâtul s-a conformat acestei dispoziţii şi a timbrat cu aceste sume.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte menţionate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanta V.E. împotriva deciziei nr. 628/A din 31 martie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 238/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2191/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs → |
|---|
