ICCJ. Decizia nr. 932/2004. Civil. Constatare drept preemtiune. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 932
Dosar nr. 11352/2004
Şedinţa publică din 8 februarie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 16 decembrie 2002 reclamantul S.V. a chemat în judecată pe pârâtul F.G. pentru constatarea că există în favoarea sa un drept de preemţiune cu privire la terenul cumpărat de pârât de la sora sa, V.P.
Reclamantul a motivat acţiunea în fapt pe împrejurarea că terenul cumpărat de pârât de la sora sa, de 0,15 ha se află în locul numit „La luncă" în satul Capu-Câmpului şi se învecinează cu F.V., S.V., C.G. şi C.O. Acţiunea nu a fost motivată în drept.
Judecătoria Gura Humorului prin sentinţa civilă nr. 1112 din 14 noiembrie 2003 a respins acţiunea ca fiind prematur introdusă.
S-a reţinut de către instanţă, în acest sens, că potrivit art.48 din Legea nr. 18/1991 înstrăinarea terenurilor agricole situate în extravilan, prin vânzare, se poate face numai prin exercitarea dreptului de preemţiune prevăzut în favoarea unor categorii de persoane: coproprietarii, proprietarii terenurilor învecinate, arendaşul persoană fizică şi statul.
S-a constatat că reclamantul nu a făcut dovada calităţii care să-i dea dreptul de preemţiune pretins, simpla deţinere a unei suprafeţe de teren din vecinătate, în lipsă de titlu de proprietate, neconferindu-i acest drept.
Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 635 din 10 martie 2004 a respins ca neîntemeiat apelul reclamantului.
Instanţa de apel a reţinut că în cauză nu se poate constata nulitatea convenţiei de vânzare încheiată între vânzătorul terenului şi pârât cu nesocotirea dispoziţiilor art. 67 alin. (1), art. 69 alin. (1) şi art. 70 din Legea nr. 18/1991 republicată pentru că în realitate nu s-a încheiat decât un antecontract de vânzare cumpărare, aceasta fiind valoarea juridică a actului încheiat fără respectarea formei autentice cerută de lege ad validitatem.
Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs reclamantul fără însă să indice motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., pentru care se poate ataca cu această cale de atac o decizie.
În fapt s-a solicitat admiterea acţiunii pentru că terenul face parte din inventarul agricol ce a aparţinut părinţilor săi. Au fost invocate legile privind circulaţia terenurilor.
Recursul se va respinge ca nefondat.
Se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cazul în speţă şi faţă de împrejurările concrete ale raportului juridic dintre părţi au considerat în mod just că acţiunea este prematur introdusă, reclamantul putând beneficia de prerogativele dreptului de preemţiune după realizarea situaţiei juridice invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul S.V. împotriva deciziei civile nr. 635 din 16 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 940/2004. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 238/2004. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
