ICCJ. Decizia nr. 2603/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2603
Dosar nr. 42697/1/2004
Nr. vechi 19995/2004
Şedinţa publică din 17 aprilie 2008
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 336 din 19 mai 2003 pronunţată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.E. împotriva pârâţilor SC R.C.I. SRL. Alexandria, Primăria Comunei Stejaru, Consiliul Local al Comunei Stejaru, Prefectura Judeţului Teleorman şi Consiliul Judeţean Teleorman, pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 6 septembrie 2000 între pârâtele Primăria comunei Stejaru şi SC R.C.I. SRL. Alexandria.
A respins ca nefondată plângerea formulată de reclamanta S.E. împotriva dispoziţiei nr. 3 din 15 ianuarie 2003.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanta S.E. a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1831/A din 16 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1915 din 24 octombrie 2000, Consiliul Local al Comunei Stejaru a vândut pârâtei SC R.C.I. SRL. Alexandria, dreptul de proprietate asupra unei clădiri în suprafaţă de 159 mp şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de 7952 mp, imobile situate în intravilanul comunei Stejaru, sat Gresia, judeţul Teleorman, având vecinătăţile: N – uliţă carosabilă, S- teren primărie pe distanţa de 189,80 mp, E – teren primărie pe distanţa de 40 mp şi V- drum judeţean Roşiorii de Vede – Stejaru pe distanţa de 40 mp, cu preţul de 63.250.000 lei, achitat la data încheierii contractului.
Vânzarea-cumpărarea imobilelor revendicate a avut loc la data de 6 septembrie 2000, înainte de apariţia Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Analizând speţa dedusă judecăţii, prin prisma acestor dispoziţii, instanţa de apel, a reţinut că vânzarea-cumpărarea contestată de apelanta-reclamantă a fost realizată cu respectarea Legii nr. 69/1991 a administraţiei publice locale astfel cum era în vigoare la acea dată.
Prin hotărârea nr. 7 din 15 august 2000 Consiliul Local al Comunei Stejaru a aprobat vânzarea prin licitaţie publică a cădirii şi terenului aferent, aflat în discuţie, iar prin dispoziţia nr. 8 din 15 august 2000 a dispus constituirea comisiei locale pentru organizarea şi ţinerea licitaţiei publice pentru vânzarea clădirii şi a terenului, licitaţie organizată în conformitate cu prevederile legale în materie.
A fost înlăturată susţinerea apelantei-reclamante cum că actul juridic supus discuţiei este lovit de nulitate, deoarece cu prilejul încheierii acestuia au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 18/1991 câtă vreme acest contract a fost încheiat în temeiul Legii nr. 69/1991 şi nu în baza Legii nr. 18/1991.
A mai reţinut instanţa de apel, că potrivit dispoziţiei nr. 3 din 15 ianuarie 2003, reclamanta a beneficiat de măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în natură nefiind posibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.E., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă următoarele:
Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că a fost respectată Legea nr. 69/1991 la momentul înstrăinării terenului, întrucât conform art. 74 din această lege se prevede că „bunurile ce fac parte din domeniul public sunt indivizibile, imprescriptibile şi insesizabile. Domeniul privat este supus dispoziţiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. Donaţiile şi legatele de bunuri cu sarcini pot fi acceptate numai cu aprobarea consiliului local sau, după caz, judeţean cu votul a două treimi din numărul membrilor acestuia".
În continuare, recurenta a arătat că potrivit art. 76 din aceeaşi lege, vânzarea, concesionarea, închirierea şi locaţia de gestiune se face prin licitaţie publică, organizată în condiţiile legii.
Coroborând alin. (2) al art. 76 cu art. 76 din Legea nr. 69/1991, rezultă că, după ce s-a adoptat o hotărâre a consiliului local de vânzare a unui teren ce intră în domeniul privat al statului, după ce s-a organizat licitaţia publică şi s-a acceptat expertiza pentru evaluarea acestui teren, înstrăinarea trebuia făcută cu respectarea normelor de drept comun, adică a Legii nr. 18/1991.
Recurenta-reclamantă a mai susţinut că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că a beneficiat de măsuri reparatorii, întrucât a solicitat restituirea în natură a imobilului potrivit Legii nr. 10/2001, acţiunea sa vizând contestarea dispoziţiei nr. 3 din 15 ianuarie 2003 şi anularea actului de înstrăinare a imobilului.
Faţă de cele expuse reclamanta-recurentă a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Având în vedere că la data de 13 mai 2005 recurenta-reclamantă S.E. a decedat, în cauză au fost introduşi moştenitorii acesteia, respectiv S.C.D., S.C., S.D.P.M., S.M.D., S.S.I., S.C., V.S., Z.M. şi I.F.
Recursul este nefondat.
Aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de apel, bunurile în litigiu care fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1915 din 24 octombrie 2000, contestat de recurenţi, au fost înstrăinate intimatei SC R.C.I. SRL. Alexandria înainte de apariţia Legii nr. 10/2001.
Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.
Din probele existente la dosar rezultă că licitaţia a fost anunţată la 25 august 2000 în ziarul „Teleormanul", recurenţii nu au contestat-o, nu au participat la licitaţie şi nici nu au contestat în justiţie procesul-verbal de licitaţie.
Pe de altă parte, S.E. a notificat Primăria Comunei Stejaru pentru restituirea în natură a imobilelor în litigiu la data de 17 octombrie 2001, când bunurile erau deja înstrăinate.
Prin dispoziţia nr. 3 din 15 ianuarie 2003 emisă de Primăria Comunei Stejaru s-a constatat că S.E. are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul compus din conac, pătul, magazie şi terenul aferent în suprafaţă de 15.000 mp.
În contextul celor prezentate, rezultă fără putinţă de tăgadă, că atât vânzătoarea Primăria Comunei Stejaru cât şi cumpărătoarea SC R.C.I. SRL. Alexandria, au fost de bună-credinţă la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Aşa fiind în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii S.C.D., S.C., S.D.P.M., S.M.D., S.S.I., S.C., V.S., Z.M. şi I.F. împotriva deciziei nr. 1831/A din 16 septembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2838/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2318/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
