ICCJ. Decizia nr. 2609/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2609
Dosar nr. 41233/1/2004
nr. vechi 18529/2004
Şedinţa publică din 10 martie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 276 din 30 septembrie 2003, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.A. împotriva pârâţilor Primăria Curtea de Argeş, Prefectura Curtea de Argeş şi Ministerul Finanţelor Publice, a anulat dispoziţia nr. 269/2001 a Primarului oraşului Curtea de Argeş, a constatat că petenta este îndreptăţită să primească despăgubiri în valoare de 5.477.540.000 lei pentru imobilele-construcţii situate în Curtea de Argeş şi 529.788.000 lei pentru terenul în suprafaţă de 743,5 mp situat la aceeaşi adresă, despăgubiri reprezentând diferenţa dintre valoarea despăgubirilor încasate potrivit Legii nr. 112/1995 şi valoarea actualizată a imobilelor la data de 31 august 2003.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1189/1999 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, definitivă şi irevocabilă, petenta a primit despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995 pentru imobilele construcţii şi teren în valoare de 131.952.615 lei şi, respectiv 38.828.544 lei, având în vedere că acestea fuseseră vândute chiriaşilor.
Potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în atare situaţie, foştii proprietari sunt îndreptăţiţi să solicite diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată conform indicelui de inflaţie şi valoarea corespunzătoare a imobilului.
Suma la care este îndreptăţită reclamanta a fost calculată printr-o expertiză de specialitate faţă de care părţile nu au formulat obiecţiuni.
Prin Decizia civilă nr. 1559/A/ din 1 iulie 2004, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta Prefectura judeţului Argeş împotriva sentinţei, obligând-o pe apelantă să plătească intimatei suma de 3.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut următoarele:
Contrar susţinerilor apelantei, Prefectura judeţului Argeş are calitate procesuală pasivă în cauză, corect fiind soluţionată cererea de chemare în judecată şi în contradictoriu cu aceasta.
Calitatea procesuală pasivă a apelantei îi este conferită de art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 10/2001, conform cărora notificările prin care persoana îndreptăţită solicită acordarea de despăgubiri băneşti sau optează pentru acestea se adresează prefecturii în a cărei rază teritorială se află ori s-a aflat imobilul preluat abuziv, iar după centralizarea notificărilor şi ofertelor de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturile transmit centralizatoarele Ministerului Finanţelor Publice.
Nici pe fond critica apelantei nu este întemeiată, deoarece tribunalul nu i-a obligat pe pârâţi la plata despăgubirilor către petentă, ci numai a constatat că aceasta este îndreptăţită să primească aceste despăgubiri stabilind şi valoarea lor.
Soluţia instanţei este temeinică şi legală în raport de dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta C.A. şi pârâta Prefectura judeţului Argeş.
1. Pârâta critică Decizia instanţei de apel pe considerentul că în mod greşit a apreciat instanţa că Prefectura judeţului Argeş are calitate procesuală pasivă în cauză.
În acest sens, recurenta arată că măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 se stabilesc în conformitate cu prevederile art. 33 din aceeaşi lege, de către primăria în a cărei rază administrativ-teritorială se află imobilele, şi nu de către prefectură.
Prefectura ar avea calitate procesuală în condiţiile art. 36 şi art. 37 din Legea nr. 10/2001, conform cărora aceste instituţii primesc notificările prin care persoane îndreptăţite optează pentru acordarea de despăgubiri băneşti, centralizează ofertele de acordare a despăgubirilor şi înaintează centralizatoarele împreună cu toate materialele Ministerului Finanţelor Publice.
În atare situaţie, măsurile reparatorii ce se pot acorda sunt cele prevăzute de art. 19 alin. (2) şi nu despăgubirile băneşti.
Pentru aceste considerente, în mod greşit s-a admis acţiunea faţă de prefectură şi tot în mod greşit a fot obligată la plata cheltuielilor de judecată.
2. Reclamanta critică Decizia sub aspectul modalităţii de despăgubire arătând că, potrivit art. 19 din Legea nr. 10/2001, este necesar ca 50% din suma stabilită drept despăgubire să-i fie plătită în bani de la Administraţia Financiară a judeţului Argeş, iar pentru restul de 50% să i se acorde titluri de valoare sau acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
Pârâtul Ministerul Finanţelor Publice nu a declarat recurs, însă a depus la dosar întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi arătând că odată cu intrarea în vigoare a Legii 247/2005, art. 29 din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat.
Acest text de lege prevedea avizul organelor teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice numai în cadrul regimului măsurilor de restituire avute în vedere de art. 27, art. 28 şi art. 33 din lege
La data de 25 octombrie 2005, a decedat recurenta C.A., lăsând ca moştenitori pe C.T. şi T.A.M., care au fost introduşi în cauză în locul recurentei decedate, conform art. 243 pct. 1 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, aceasta este nefondată, având în vedere dispoziţiile art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei, actual art. 30 alin. (4), şi de împrejurarea că reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată la data de 25 martie 2003, arătând că solicită despăgubiri pentru diferenţa de valoare a imobilului preluat de stat sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acţiuni la societăţile comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
În conformitate cu textul de lege menţionat, dacă persoana îndreptăţită optează pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare va fi citat în cauză şi Ministerul Finanţelor Publice.
1.Recursul declarat de pârâtă este fondat şi va fi admis pentru următoarele considerente:
În speţă, reclamanta s-a adresat cu notificare primăriei oraşului Curtea de Argeş, solicitând restituirea în natură a imobilului din oraşul Curtea de Argeş, judeţul Argeş.
Notificarea a fost respinsă prin dispoziţia nr. 269 din 28 septembrie 2001 a Primăriei municipiului Curtea de Argeş.
Prin contestaţia formulată împotriva dispoziţiei, reclamanta a arătat că renunţă la restituirea în natură a imobilului şi solicită despăgubiri băneşti.
Conform art. 19 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001, în redactarea în vigoare la data pronunţării deciziei, actual art. 20 alin. (3), în cazul imobilelor vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, pentru care persoanele îndreptăţite au primit despăgubiri potrivit acestei legi, acestea au dreptul la diferenţa dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele inflaţiei şi valoarea corespunzătoare a imobilului.
Alineatul 5 al textului de lege menţionat, introdus prin Legea nr. 247/2005, prevede expres că în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (2) măsurile reparatorii prin echivalent se acordă sau, după caz, se propun prin dispoziţia motivată a primarului.
Pe de altă parte, conform art. 36 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptăţită a solicitat restituirea în natură a imobilului, cum a cerut iniţial reclamanta, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu a fost posibilă potrivit legii, unitatea deţinătoare sau, după caz, primăria, va transmite Decizia, respectiv dispoziţia privind oferta de acordare a despăgubirilor băneşti prefecturii în a cărei rază acestea îşi au sediul în termen de 60 de zile de la primirea notificării. Daca valoarea imobilului s-a stabilit prin expertiză, se va anexa şi o copie a acesteia, iar dacă oferta nu a fost acceptată şi persoana îndreptăţită s-a adresa instanţei, se va face şi această menţiune.
Potrivit art. 37 din aceeaşi lege, după centralizarea notificărilor şi ofertelor de acordare a despăgubirilor băneşti, prefecturile vor transmite centralizatoarele împreună cu materialele primite Ministerul Finanţelor Publice.
Prin urmare, în faza contestaţiei, prefectura nu putea dobândi calitate procesuală pasivă, fiind atacată o dispoziţie emisă de primărie.
Cum instanţa a găsit întemeiată contestaţia şi, anulând dispoziţia nr. 269/2001 a Primarului oraşului Curtea de Argeş, a înlocuit măsura de respingere a notificării cu aceea de constatare a îndreptăţirii reclamantei la despăgubiri, participarea în proces a Prefecturii Judeţului Argeş nu are nici o justificare legală, obligaţia acesteia faţă de reclamantă fiind una ulterioară, în sensul centralizării eventualelor oferte de despăgubiri.
Pentru aceste considerente în baza art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă şi va modifica Decizia atacată.
În baza art. 296 C. proc. civ., va admite apelul declarat de pârâtă, va schimba în parte sentinţa, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Prefecturii Judeţului Argeş şi va respinge acţiunea împotriva acesteia ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.
Înalta Curte va păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei.
2. Recursul declarat de reclamantă şi continuat de moştenitorii acesteia este inadmisibil, în condiţiile în care reclamanta a avut câştig de cauză în faţa primei instanţe, nu a declarat apel, iar apelul părţii potrivnice a fost respins, cu consecinţa menţinerii hotărârii primei instanţe.
În atare situaţie, recurenta nu justifică interesul promovării căii de atac împotriva soluţiei instanţei de apel prin care a câştigat procesul, iar hotărârea primei instanţe nu poate fi atacată omisso medio, direct prin recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantă, continuat de moştenitorii acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice.
Admite recursul declarat de pârâta Prefectura judeţului Argeş împotriva deciziei nr. 1559 A din 1 iulie 2004 a Curţii de Apel Piteşti.
Modifică Decizia.
Admite apelul formulat de către Prefectura judeţului Argeş împotriva sentinţei civile nr. 276 din 30 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş.
Schimbă în parte sentinţa, în sensul că, admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Prefectura judeţului Argeş şi respinge acţiunea împotriva acesteia, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta C.A. şi continuat de moştenitorii T.A.M., C.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 272/2004. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1899/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
