ICCJ. Decizia nr. 2756/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2756
Dosar nr. 7858/2004
Şedinţa din publică de la 7 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul S.O. a chemat în judecată pe pârâta SC A. Bengeşti SA şi a solicitat obligarea acestuia la a emite Decizia privind soluţia ce trebuie luată în urma notificării ce a făcut-o în temeiul Legii nr. 10/2001. Mai solicită obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii în sumă de 500.000 lei/zi de întârziere până la emiterea hotărârii.
În motivarea acţiunii se arată că a notificat pârâta cu privire la restituirea unei suprafeţe de teren de 3.000 mp situat în comuna Săcelu, sat Hăieşti însă aceasta nu a răspuns.
La termenul din 29 aprilie 2003 reclamantul a declarat că renunţă la primul capăt de cerere deoarece i-a fost comunicată Decizia la 11 aprilie 2003 solicitând admiterea celui de al doilea capăt de cerere privind plata daunelor cominatorii de la data de 11 ianuarie 2002 până la data comunicării acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 110 din 22 aprilie 2003 Tribunalul Gorj a respins cererea reclamantului privind acordarea daunelor cominatorii.
Instanţa a reţinut că prin altă hotărâre judecătorească şi anume sentinţa civilă nr. 154 din 29 august 2002, Tribunalul Gorj a admis cererea reclamantului cu acelaşi obiect şi îndreptată împotriva aceluiaşi pârât, care s-a conformat şi a emis Decizia nr. 6 din 9 aprilie 2003, comunicată reclamantului la 11 aprilie 2003.
În aceste condiţii a apreciat instanţa, acordarea daunelor cominatorii nu se justifică.
Împotriva acestei sentinţe reclamantul a declarat apel.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 239 din 26 septembrie 2003 admite apelul reclamantului, anulează sentinţa atacată şi trimite cauza spre soluţionare la Judecătoria Târgu Cărbuneşti.
Se reţine de instanţa de apel că reclamantul a susţinut permanent că a fost prejudiciat prin emiterea în termen a deciziei astfel că instanţa trebuia să lămurească acest aspect şi să verifice dacă reclamantul pretinde doar despăgubiri pentru nefolosinţa terenului şi dacă acesta înţelege să considere acţiunea pentru obţinerea de daune compensatorii.
Cum reclamantul în apel tocmai aceste precizări le-a făcut, considerându-se prejudiciat prin emiterea cu întârziere a deciziei şi cum daunele cominatorii nu pot fi soluţionate se va trimite cauza pentru soluţionare la Judecătoria Târgu Cărbuneşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs numai reclamantul susţinând că, competenţa de soluţionare aparţine Tribunalului Gorj şi nu Judecătoriei Târgu Cărbuneşti. Se solicită instanţei de recurs să se pronunţe numai cu privire la competenţă.
Recursul se priveşte ca fondat.
Neputând analiza susţinerile instanţei privind obiectul cererii de chemare în judecată şi obiectul luat în discuţie în apel pe baza susţinerilor apelantului reclamant, raportat la art. 294 C. proc. civ., deoarece nu există un recurs al pârâtei, Decizia se constată totuşi greşită deoarece: sub aspectul instanţei de fond competente.
Reclamantul a formulat o acţiune în justiţie întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001. O asemenea acţiune poate avea mai multe capete de cerere, principale, accesorii ori incidente.
Conform art. 17 C. proc. civ. cererile accesorii şi incidente sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Cum s-a arătat cererea principală este întemeiată pe Legea nr. 10/2001 şi competenţa de soluţionare aparţine, conform art. 24 alin. (8), secţiei civile a tribunalului în a cărei circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
În consecinţă, competenţa de soluţionare a cererii reclamantului nu aparţine judecătoriei, astfel că nu sunt aplicabile prevederile art. 294 alin. (2) C. proc. civ.
Drept urmare instanţa de apel dacă a anulat sentinţa prin care a fost respinsă cererea reclamantului trebuia să se conformeze prevederilor art. 297 alin. (1) să reţină cauza, să evoce fondul şi să judece procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
Faţă de cele ce preced se va admite recursul reclamantului, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul S.O. împotriva deciziei nr. 239 din 26 septembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la Curtea de Apel Craiova pentru rejudecarea apelului declarat de reclamantul S.O. împotriva sentinţei nr. 110 din 22 decembrie 2003 a Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2774/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2759/2004. Civil. Recurs → |
|---|
