ICCJ. Decizia nr. 2907/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2907/2004
Dosar nr. 916/2003
Şedinţa publică din 20 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1. Notificarea şi Decizia unităţii deţinătoare.
La data de 3 iulie 2001, pe temeiul din art. 21 al Legii nr. 10/2001, reclamantul L.I. a notificat Primăria comunei Ghioroc, pentru restituirea imobilului situat în Cuvin, jud. Arad, afirmând că are calitate de persoană îndreptăţită, fiind moştenitorul legal al fostei proprietare L.E., decedată la 15 octombrie 1992.
Primăria a transmis notificarea Staţiunii de Cercetare şi Producţie V.V.M., deţinătoarea imobilului, care, prin Decizia nr. 35 din 27 septembrie 2001, a respins cererea de restituire în natură şi a făcut ofertă de echivalent în sumă de 210 milioane lei (pe care reclamantul a indicat-o ca fiind valoarea imobilului).
1.2. Hotărârile instanţelor.
La 10 octombrie 2001 L.I. a înregistrat contestaţia contra deciziei nr. 35/2001, susţinând că s-au încălcat dispoziţiile art. 18 lit. c) şi art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, iar Complexul Muzeal Arad a introdus cerere de intervenţie în interesul propriu.
Prin sentinţa civilă nr. 159 din 4 aprilie 2002, Tribunalul Arad a respins contestaţia şi cererea de intervenţie, reţinând că imobilul a fost preluat cu titlu valabil prin Decretul nr. 454/64 în scopul amenajării unei cabane turistice, iar după efectuarea unor substanţiale învestiţii şi modernizări, a primit destinaţia de muzeu al vinului, astfel că nu se restituie în natură conform art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia civilă nr. 152 din 2 decembrie 2002, a schimbat, în tot, sentinţa, a anulat Decizia nr. 35/2001 şi a obligat intimata să restituie imobilul reclamantului, condiţionat de rambursarea sumei de 22.016 lei, actualizată cu indicele inflaţiei, încasată la data exproprierii.
Instanţa a reţinut că:
- imobilul nu figurează pe lista oficială a muzeelor înfiinţate, astfel că nu operează dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, iar
- raportul de expertiză atestă că lucrările noi au sporit confortul şi au asigurat exploatarea comercială a imobilului cu circa 25% din construcţii şi 18% din instalaţii, astfel că nu este un bun nou în sensul art. 18 lit. c) din Legea 10/2001.
Contra deciziei intimata a declarat recurs pe temeiul din art. 304 punctele 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ., susţinând că
- a preluat concluzia noii expertize care nemotivat a reţinut, pe aceleaşi constatări ale primei expertize, că imobilul nu a fost transformat substanţial cu suma cheltuită de peste 5 miliarde lei,
- imobilul face parte din domeniul public al proprietăţii statului, iar instanţa de apel nu şi-a exercitat rolul activ şi nu a suspendat judecata până la apariţia HG, prin care se aprobă lista de imobile exceptate de la retrocedare în natură.
2. Recursul este fondat.
2.1 Calitatea reclamantulu.
La data de 29 noiembrie 1990 se încheie căsătoria dintre L.E., născută la 28 aprilie 1899 (în vârstă de 91 de ani) şi C.I., născut la 29 martie 1946 (în vârstă de 44 ani). Numele soţilor după căsătorie a fost de L., astfel că soţul s-a numit L.I., în loc de C.I. (diferenţa de vârstă fiind de 47 de ani între cei doi soţi).
La 24 ianuarie 1992 L.E. a întocmit testamentul autentic prin care a lăsat întreaga sa avere soţului L.I., iar la 15 octombrie 1992, autoarea a decedat.
Prin certificatul de moştenitor din 4 octombrie 1993 reclamantul, ca soţ supravieţuitor, este atestat drept unic succesor legal pentru 16 terenuri în municipiul Arad şi imobilul în litigiu.
Aşadar, contestatorul intimat L.I. a probat calitatea sa de succesor legal al autoarei E.L., având, deci, aptitudinea de „persoană îndreptăţită", în sensul art. 1 din Legea nr. 10/2001.
2.2. Dreptul de proprietate asupra imobilului
Prin Decretul nr. 454 din 31 iulie 1964 al Consiliului de Stat imobilul a fost expropriat de la „proprietarul L.E., născută I.", care este proprietara tabulară, înscrisă ca atare în cartea funciară.
Pe această bază (decretul nr. 454/64) Statul s-a intabulat în aceeaşi carte funciară, în procesul verbal din 1964 fiind consemnat, „fosta proprietate L.E. născută I.".
Aşadar, rezultă neîndoielnic titlul de proprietate al autoarei şi identitatea imobilului, astfel că s-a probat legitimarea activă a lui L.I., ca moştenitor legal, cât şi faptul că imobilul face parte, conform art. 2 din Legea nr. 10/2001, din categoria celor preluate abuziv.
2.3. Preluarea cu titlu valabil şi transformarea bunului în acord cu destinaţia dată
Cum s-a arătat statul a preluat bunul prin expropriere, conform Decretului nr. 454/1964, despăgubind proprietarul, în condiţiile legii în vigoare la acea dată. Exproprierea a fost efectuată în scop de utilitate publică (turism, iar, ulterior imobilul, substanţial transformat, a primit destinaţia muzeală specifică viei şi vinului, aparţinând intimatei, ca staţiune de cercetare viti-vinicolă a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice din România.
Intervenienta Complexul Muzeal Arad arată că, începând din anul 1987 s-a organizat, cu intimata, în acest imobil un muzeu al viei şi vinului, care concentrează piese de patrimoniu naţional privind istoria viticulturii din Podgoria Aradului.
Unitatea deţinătoare a efectuat substanţiale lucrări a căror valoare depăşeşte suma de 5 miliarde lei, ceea ce au confirmat ambele expertize tehnice. Instanţa de apel, însă, şi-a însuşit numai concluzia simplistă şi neargumentată a expertizei din apel privind determinarea procentuală a ponderii lucrărilor, fără a le analiza în structură şi a le corela cu celelalte probe (decizie, planşe foto ş.a.).
Experta P. prezintă laborios şi avialitic situaţia lucrărilor care, în „ansamblul lor, au transformat acest imobil într-unul nou".
Imobilul are o vechime de aproape 100 de ani, fiind transformat dintr-o clădire mixtă (de locuit şi fermă) într-un sediu administrativ şi muzeu. Lucrările executate sunt:
- la cabană, în locul pivniţei s-a amenajat muzeul, prin lucrări de peste 3,5 miliarde lei, suportate din fondurile Consiliului Judeţean Arad,
- instalaţii noi (electrice, termice, apă-canal),
- branşamente noi,
- recompartimentări, grupuri sanitare noi şi altele,
- lucrări de consolidare,
- amenajări şi modernizări în incinta şi pe terenul aferent.
Prin urmare aplicarea dispoziţiei din art. 18 lit. c) al Legii nr. 10/2001 s-a făcut eronat de instanţa de apel.
2.4 Apartenenţa imobilului la domeniul public al statului.
După expropriere imobilul a fost transmis în administrarea Oficiului judeţean de Turism Arad, iar, prin H.C.M. nr. 22/1985 a fost scos din patrimoniul acestuia şi transmis intimatei în vederea utilizării în cercetare şi ca muzeu (amenajat propriu începând cu anul 1987).
Prin adresa nr. 65 din 24 ianuarie 2002 Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice a transmis intimatei anexa la HG nr. 1326 din 27 decembrie 2001 (publicată în M. Of. nr. 17 din 15 ianuarie 2002), adoptată cu un an înaintea deciziei din apel (nr. 152 din 2 decembrie 2002) care cuprinde „inventarul bunurilor din patrimoniul public aflate în administrarea" staţiunii. În anexă, la poziţia 30 este trecut imobilul în litigiu identificat complet, „cărămidă 3 nivele, 215 mp, clădiri 416 mp, terase 55 mp, scări", dat în administrare intimatei S.C.P.W. Miniş, cu denumirea „clădire muzeu".
Prin HG nr. 1326 din 27 decembrie 2001 s-a aprobat, deci, „inventarele bunurilor din domeniul public al statului în baza art. 107 din Constituţie şi art. 20 alin. (2) din legea nr. 213/1981 şi s-a transmis în administrare bunurile din anexă unităţilor deţinătoare nominalizate, inclusiv imobilul în litigiu aparţinând, cu acest titlu, intimatei şi cu destinaţia muzeu.
Aşadar, concluzia instanţei de apel, în sensul că nu sunt incidente dispoziţiile art. 16 din Legea 10/2001 este evident eronată, cât timp destinaţia de muzeu s-a dat şi de guvern prin hotărârea menţionată şi neexaminată în apel.
Alte hotărâri jurisdicţionale
Prin Hotărârea nr. 13/996 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1996 s-a respins cererea lui L.I. de restituire în natură a aceluiaşi imobil, hotărâre neatacată.
Prin Decizia nr. 608 din 25 februarie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia civilă, s-a casat Decizia nr. 34/1999 a Curţii de Apel Timişoara şi a fost respinsă acţiunea în revendicare a reclamantului L.I. privind imobilul în litigiu, între aceleaşi părţi.
Instanţa de recurs a reţinut că preluarea, prin actul de expropriere, s-a făcut cu titlu valabil, în scopul turistic, ceea ce intră în sfera noţiunii de utilitate publică, care s-a şi realizat în practică, cu acordarea despăgubirilor legale.
Aşadar, în mod corect prima instanţă a respins contestaţia reţinând că imobilul nu poate fi restituit în natură, pe temeiul din art. 16 şi art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, urmând a se admite recursul intimatei, a fi casată Decizia nr. 102/2002 şi a se respinge apelul contestatorului L.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură şi Vinificaţie Miniş, comuna Ghioroc, judeţul Arad împotriva deciziei nr. 152 din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi respinge apelul declarat de contestatorul L.I. împotriva sentinţei nr. 159 din 4 aprilie 2002 a Tribunalului Arad, secţia civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2906/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 2873/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
