ICCJ. Decizia nr. 2978/2004. Civil. EXPROPRIERE. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2978
Dosar nr. 7523/2004
Şedinţa publică din 14 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 778 din 25 septembrie 2003, Tribunalul Hunedoara a respins ca nefondată acţiunea introdusă de reclamantul T.L. împotriva pârâtei E.M. Lonea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin cerere, aşa cum a precizat-o ulterior, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 100 milioane lei, reprezentând contravaloarea unui teren în suprafaţă de 680 mp, preluat de stat prin Decizia nr. 87/1985.
Prin dispoziţia nr. 200 din 3 martie 2003, emisă de C.N.H. SA, E.M. Lonea, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului înscris în C.F. 2505 Petrila, în suprafaţă de 650 mp, propunându-se reclamantului să opteze pentru măsuri reparatorii prin echivalent.
Imobilul preluat de la reclamant avea o altă destinaţie decât aceea de locuinţă, motiv pentru care, conform Legii nr. 10/2001, nu are dreptul la despăgubiri băneşti, ci la măsuri reparatorii prin echivalent.
Apelul declarat de reclamant a fost respins prin Decizia civilă nr. 518/A din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit art. 11 din Legea nr. 10/2001, atunci când restituirea în natură a imobilelor cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă nu mai este posibilă, reclamantul poate alege între celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege. În situaţia dată, nu există posibilitatea acordării de despăgubiri băneşti.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recursul este nul.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum şi dezvoltarea lor.
Conform art. 306 alin. (3) din acelaşi cod, indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304.
Soluţiile ambelor instanţe au vizat faptul că reclamantul nu poate beneficia conform legii de despăgubiri băneşti, ci doar de măsuri reparatorii prin echivalent.
În recursul declarat, reclamantul arată doar că instanţele, deşi au recunoscut că are dreptul la măsuri reparatorii, nu au obligat unitatea să-i plătească despăgubirile, neformulând nici o critică cu privire la legalitatea deciziei atacate.
Se constată, aşadar, că recursul cuprinde o simplă afirmaţie, născută din confuzia pe care reclamantul o face între despăgubiri băneşti şi măsuri reparatorii prin echivalent, afirmaţie ce nu permite încadrarea în nici unul din motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul T.L. împotriva deciziei civile nr. 518/A din 16 decembrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească intimatei suma de 4. 312.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3208/2004. Civil. Repunere în termen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3040/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
