ICCJ. Decizia nr. 3040/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3040
Dosar nr. 8984 / 2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2182/c/2002 la Tribunalul Vrancea, reclamanta N.Ş.(fostă T.) a contestat Dispoziţia nr. 92 din 12 noiembrie 2002 emisă de pârâta Primăria Năneşti, dispoziţie prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură şi acordarea de despăgubiri băneşti pentru imobilul F.C.U. Năneşti, constând în fabrică, teren aferent, case de locuit şi anexe.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea sa până la preluarea de către stat în baza Legii nr. 119 / 1948 şi că a notificat pârâta în temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând retrocedarea imobilelor, însă aceasta a respins cererea.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2183/c/2002 la Tribunalul Vrancea, aceeaşi reclamantă a contestat adresa nr. 4778 din 25 septembrie 2002 emisă de Prefectura judeţului Vrancea prin care aceasta i-a respins notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, având ca obiect retrocedarea/acordarea de despăgubiri pentru acelaşi imobil, F.C.U. Năneşti.
La termenul din 20 ianuarie 2003 instanţa a dispus conexarea celor două dosare şi introducerea, în calitate de pârât, a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, iar la 10 februarie 2003 reclamanta a precizat acţiunea prin descrierea imobilelor ce i-au fost naţionalizate, arătând totodată că acestea nu mai există.
Ministerul Finanţelor Publice a invocat, la 21 aprilie 2004, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român pe care îl reprezintă în cauză, cu motivarea că, potrivit Legii nr. 10/2001, Statul prin M.F.P. poate fi parte în proces numai în situaţia prevăzută de art. 26 alin. (3), şi anume când unitatea deţinătoare nu a fost identificată.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, au fost audiaţi martori şi s-a efectuat expertiza tehnică având ca obiectiv evaluarea construcţiilor la data exproprierii, actualizată conform OG nr. 184 / 2002.
Din probele administrate instanţa a reţinut că reclamanta şi-a demonstrat dreptul de proprietate asupra imobilului pentru care a solicitat despăgubiri şi că imobilul în cauză a trecut în proprietatea statului prin efectul Legii nr. 119 / 1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de transporturi, figurând în anexa 8, fila 14. Potrivit raportului efectuat, valoarea construcţiilor expropriate este de 517.285.494 lei.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, s-a reţinut că statul, fiind beneficiarul bunurilor naţionalizate în temeiul Legii nr. 119/1948, trebuie să asigure, prin reprezentantul său Ministerul Finanţelor, despăgubirea proprietarilor îndreptăţiţi.
Prin sentinţa civilă nr. 271 din 10 noiembrie 2003 Tribunalul Vrancea a admis în parte acţiunea reclamantei împotriva pârâţilor Primăria comunei Năneşti şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice. S-a constatat că reclamanta are un drept la despăgubire în cuantum de 517.285.494 lei, ce vor fi actualizaţi, potrivit indicelui de inflaţie la data efectivă a plăţii. Totodată a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român.
Împotriva acestei sentinţe D.G.F.P. Vrancea în numele Ministerului Finanţelor Publice pentru Statul Român a formulat apel, susţinând, în esenţă, că statul nu are calitate procesuală pasivă în speţă.
Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 116 din 5 februarie 2004 a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea faţă de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia. S-a dispus înlăturarea menţiunii privind respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român reprezentat de M.F.P., fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa de apel a reţinut că nu a fost parcursă procedura prevăzută de art. 36 alin. (2), (3) şi de art. 37 din Legea nr. 10 / 2001 pentru a putea fi acordate despăgubiri băneşti în condiţiile art. 40 şi că în cauza de faţă Statul Român nu poate avea calitate procesuală întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 26 alin. (3), constând în neidentificarea unităţii deţinătoare. De asemenea, s-a mai reţinut că Statul Român a fost introdus în cauză din oficiu, fără ca reclamanta să fi solicitat, iar motivarea instanţei de fond privind obligaţia statului de a despăgubi foştii proprietari, în calitate de beneficiar al naţionalizării, nu poate fi primită, câtă vreme legea prevede o procedură specială pentru acordarea acestor despăgubiri.
Împotriva acestei ultime decizii reclamanta a declarat prezentul recurs, criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului, cu consecinţa menţinerii sentinţei pronunţată la judecarea în fond a pricinii ca temeinică şi legală.
S-au susţinut următoarele:
- întrucât imobilul a fost preluat de stat, acesta, ca entitate ce poartă întreaga răspundere pentru deposedarea abuzivă, trebuie să fie parte în proces;
- instanţa de fond nu a încălcat principiul disponibilităţii prin introducerea statului în cauză, ci şi-a exercitat rolul activ, potrivit art. 129 C. proc. civ.;
- Legea nr. 10/2001 nu reglementează toate situaţiile ce se pot ivi în practică.
- valoarea despăgubirilor a fost stabilită de către instanţă prin hotărâre opozabilă şi Statului Român;
- o eventuală decizie de admitere a notificării de către Prefectura Vrancea ar fi fost centralizată tot la Ministerul Finanţelor Publice.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a reţinut greşit că reclamanta nu ar fi respectat procedura de acordare a despăgubirilor băneşti prevăzută de art. 36 alin. (2), (3) din Legea nr. 10/2001. Pentru a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 reclamanta a notificat atât Primăria comunei Năneşti, cât şi Prefectura judeţului Vrancea (filele 4, 68 dosar fond) şi, nemulţumită de răspunsurile negative ale acestora, s-a adresat instanţei în vederea satisfacerii drepturilor sale.
La rândul său, instanţa de fond a apreciat corect pretenţiile reclamantei ca fiind întemeiate. Faţă de probele de la dosar (depoziţii de martori, raport expertiză tehnică) din care rezultă că bunurile-construcţii nu mai există, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 18 lit. b). Măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent...în cazul în care imobilul nu mai există la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Cât priveşte calitatea procesuală a statului reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice în speţa de faţă, în mod greşit a admis curtea de apel excepţia. Reclamanta a notificat atât primăria în a cărei rază se află imobilele, cât şi prefectura, fiind în situaţia în care nu cunoştea persoana care a deţinut imobilul după naţionalizare, imobil care, în prezent nu mai există. Conform art. 26 alin. (3), într-o astfel de situaţie, statul îşi asumă răspunderea în cadrul unei proceduri judiciare şi, în consecinţă este parte în proces.
Rezultă din cele de mai sus că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecinţă, Decizia recurată se va casa, se va respinge apelul declarat de Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vrancea, păstrându-se sentinţa instanţei de fond ca temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Admite recursul declarat de reclamanta N.Ş. împotriva deciziei civile nr. 116 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Casează Decizia recurată şi menţine sentinţa civilă nr. 271 din 10 noiembrie 2003 a Tribunalului Vrancea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2978/2004. Civil. EXPROPRIERE. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2906/2004. Civil. Revendicare - Decret... → |
|---|
