ICCJ. Decizia nr. 3208/2004. Civil. Repunere în termen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3208
Dosar nr. 9088/2004
Şedinţa publică din 21 aprilie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 839 din 6 noiembrie 2003 Judecătoria Sînnicolau Mare a respins acţiunea formulată de reclamantul E.M., având ca obiect repunerea în termenul de depunere a "notificării" în temeiul Legii nr. 10/2001.
Instanţa a apreciat că faţă de prevederile art. 21 din Legea nr. 10/2001 cât şi faţă de norma generală prevăzută de Decretul nr. 167/1958 acţiunea va fi respinsă.
Apelul declarat de reclamant a fost respins de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 331 din 8 martie 2004.
Instanţa a reţinut că termenul prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 este un termen imperativ stabilit de lege şi are ca efect decăderea din dreptul care nu a fost exercitat.
În ce priveşte cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de reclamant s-a reţinut că acesta deşi s-a referit la prevederile art. 242 C. proc. civ. nu a indicat dacă invocă prevederile pct. 1 sau pct. 2 şi întrucât pârâtul a solicitat judecarea în lipsă, nu sunt îndeplinite prevederile art. 242 pct. 1 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
Se susţine, în esenţă, că în mod greşit i-a fost respinsă cererea de repunere în termen. Tot greşit i-a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei.
Solicită admiterea recursului, reţinerea cauzei spre rejudecare şi admiterea cererii de repunere în termen.
Cu privire la motivul de recurs referitor la cererea de suspendare a judecării cauzei.
La instanţa de fond, prin încheierea din 26 iunie 2003, a fost admisă cererea de suspendare a judecării în baza cererii reclamantului şi a poziţiei pârâtului, Primăria Sînnicolau Mare, care nu s-a opus admiterii cererii. S-a apreciat de către instanţă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 242 pct. 1 C. proc. civ.
La 11 septembrie 2003, reclamantul solicită repunerea cauzei pe rol. Cauza este repusă pe rol.
La 23 octombrie 2003 reclamantul depune o cerere prin care solicită suspendarea judecării cauzei invocând prevederile art. 242 alin. (1).
La termenul din 6 noiembrie 2003, când se soluţionează cauza, a fost prezent reprezentantul pârâtei. Deci nu erau îndeplinite nici una din condiţiile prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 1 şi 2.
Prin cererea de apel reclamantul a solicitat şi suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242.
Prin întâmpinare pârâtul solicită judecarea în lipsă.
Instanţa de apel, constatând incidente prevederile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. trece la judecata cauzei în lipsa reclamantului-apelant.
Faţă de cele arătate instanţa de recurs constată că atât instanţa de fond cât şi instanţa de recurs au făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, respectiv dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi alin. (2), singurul text de lege invocat de reclamant.
Cu privire la motivul de recurs ce vizează cererea principală de repunere în termen.
Potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii persoana juridică deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 145/2001.
Obiectul cererii reclamantului a vizat repararea în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 a notificării înregistrate la 18 mai 2003, prin care se solicită restituirea în natură a unor bunuri imobile.
Termenul de 6 luni (prelungit de două ori prin acte normative) este un termen imperativ. Împlinirea acestuia nu poate avea ca efect decât decăderea din dreptul stabilit prin respectiva dispoziţie imperativă, adică acela de a depune "notificări".
Faţă de cele arătate, se constată că şi pe fond instanţele au făcut o corectă aplicare a legii.
În consecinţă, recursul este nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul E.M. împotriva deciziei civile nr. 331 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3151/2004. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2978/2004. Civil. EXPROPRIERE. Recurs → |
|---|
