ICCJ. Decizia nr. 2990/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2990
Dosar nr. 28434/1/2004
(nr.vechi 8783/2004)
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 9 august 2001, la Tribunalul Argeş, secţia civilă, contestatoarele T.F., S.A., S.B.A.M. şi S.B.Z., au solicitat modificarea dispoziţiilor nr.201, 202 şi 203 emise la 10 iulie 2001 de către Primăria municipiului Curtea de Argeş, în sensul restituirii în natură a terenurilor situate în intravilanul municipiului Curtea de Argeş în suprafaţă de 24.684 mp (situat pe str. A.), în suprafaţă de 6.658 mp (situat pe str. C.) şi în suprafaţă de 4.430 mp (situat pe str. N.), solicitate prin notificările nr. 8108, 8109 şi 8110 din 15 mai 2001.
În motivarea contestaţiei, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 24 alin. (7) şi (8) din Legea 10/2001, contestatoarele au arătat că terenurile au constituit proprietatea autorului lor, G.S.B., fiind dobândite prin actul dotal din 1912 şi partajele voluntare din 23 mai 1936 şi din 16 ianuarie 1937 şi preluate de stat abuziv, prin naţionalizare.
Susţin că terenurile în litigiu nu au făcut parte din patrimoniul vreunei cooperative agricole de producţie, parţial fiind ocupate de construcţii dar restul fiind libere şi posibil a fi retrocedate în natură potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 6 alin. (1) din Legea 10/2001. S-a arătat că, în mod nelegal, intimata a respins cererile de retrocedare în natură, cu motivarea că sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, deoarece terenurile în cauză ar face obiectul Legilor 18/1991 şi 1/2000.
Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 72 din 30 aprilie 2002 a respins cererea formulată de reclamante, reţinând că în punctul Angheleşti, autorul contestatoarelor a avut în proprietate suprafaţa de 2,4 ha din care contestatoarelor le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 0,073 ha în temeiul Legii 18/1991, diferenţa fiind atribuită altor persoane. Totodată, s-a avut în vedere că din terenul de pe str. N., contestatoarelor li s-a restituit terenul de 0,38 ha în baza Legii nr. 112/1995, diferenţa fiind atribuită în temeiul art. 35 din Legea 18/1991 deţinătorilor actuali ai locuinţelor construite între timp, iar terenul de pe str. C. este afectat de construcţia unor blocuri, neputând fi restituit în natură.
În raport de această situaţie de fapt, tribunalul a statuat că terenurile din punctul Angheleşti şi N. fac obiectul Legii nr. 18/1991, nefiindu-le aplicabile dispoziţiile Legii 10/2001, iar pentru terenul din punctul Cuza Vodă, ocupat de blocuri şi locuinţe nu sunt incidente dispoziţiilor din Legea 10/2001, referitoare la retrocedarea în natură, ci, eventual cele referitoare la măsuri reparatorii prin echivalent, nesolicitate însă de contestatoare.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel contestatoarele, solicitând schimbarea ei în tot în sensul admiterii contestaţiei şi modificării dispoziţiilor emise de intimată cu consecinţa restituirii în natură a terenurilor obiect al notificărilor.
Dezvoltând apelul, contestatoarele au susţinut că întreaga sentinţă este motivată pe adresa nr. 1322 din 5 martie 2002, emisă de intimată, al cărei conţinut nu a fost însă verificat de prima instanţă pe calea unei expertize topografice, probă prin care se puteau identifica terenurile pretinse de contestatoare, suprafeţele deţinute de către acestea, construcţiile existente şi suprafeţele rămase libere.
Susţinând că solicitarea făcută prin cererea nr. 9591 din 1 aprilie 1998 a avut ca obiect numai terenurile aflate la 1 ianuarie 1990 în patrimoniul fostei C.A.P. Argeşul, iar terenurile cerute prin notificări pe calea Legii 10/2001 nu se aflau în această situaţie, întrucât fuseseră preluate abuziv de stat prin naţionalizare, contestatoarele au invocat nelegalitatea sentinţei constând în greşita aplicare în cauză a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 18/1991.
După declararea apelului, la data de 19 iulie 2002 a decedat contestatoarea S.B.A.M. şi, la cererea celorlalte contestatoare, locul procesual al părţii defuncte a fost preluat de O.M., moştenitoarea defunctei potrivit certificatului de moştenitor nr. 147 din 23 octombrie 2002.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 178/A din 6 noiembrie 2003 a respins ca nefondat apelul contestatoarelor, reţinând că toate construcţiile aflate în punctul Angheleşti au fost demolate anterior anului 1990, iar cele de pe str. N. nr. 119 şi 119 bis au fost restituite în natură moştenitorilor lui S.B.G. împreună cu terenul aferent acestora în suprafaţă de 2000 mp, prin Hotărârea nr. 483 din 6 mai 1997, emisă de Comisia Judeţeană Argeş de aplicare a Legii 112/1995.
S-a mai reţinut că pentru terenurile agricole, moştenitorilor fostului proprietar li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita a 10 ha, prevăzut de art. 8 alin. (3) din Legea 18/1991, eliberându-se titlul de proprietate nr. 66399 din 16 martie 1995 de către Comisia Judeţeană Argeş pentru aplicarea Legii 18/1991.
Prin considerentele deciziei menţionate, instanţa de apel a mai menţionat că pentru suprafaţa de teren preluată de stat, care excede terenurilor restituite prin Legea 18/1991 (10 ha) şi prin Legea 112/1995 (2000 mp), moştenitorii au formulat în temeiul Legii nr. 169/1997, cerere de restituire în natură, înregistrată sub nr. 959 din 1 aprilie 1998 la Primăria Municipiului Curtea de Argeş, nesoluţionată până în prezent.
S-a considerat că regimul juridic al terenurilor, astfel stabilit, face pe deplin incidente dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, potrivit cărora nu intră sub incidenţa acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat de Legea 18/1991 şi Legea 1/2000.
S-a apreciat că proba cu expertiză tehnică este neconcludentă, numai în cazul în care terenurile ar fi restituibile în natură în temeiul Legii 10/2001, fiind necesar a se stabili printr-o asemenea probă întinderea şi amplasamentul lor.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs contestatoarele T.F., S.A., S.B.Z. şi O.M., în calitate de moştenitoare a defunctei S.B.A.M., la 17 decembrie 2003, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentele au susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii apreciind că terenurile solicitate nu se încadrează în dispoziţiile Legii 10/2001, reprezentând cazul de excepţie prevăzut de dispoziţiile art. 8 alin. (1).
S-a arătat că cele trei trupuri de teren situate în str. A., C. şi N. nr. 119 au fost naţionalizate, astfel cum se arată în adresa nr. 18509 din 11 iunie 1958 a Sfatului Popular al Raoinului Curtea de Argeş.
Totodată, s-a învederat că argumentul potrivit căruia terenurile au fost preluate de stat ca terenuri agricole nu este susţinut de nici una din probele administrate în cauză, instanţele de fond şi apel fiind chemate să verifice dacă, într-adevăr, terenurile solicitate se încadrau în dispoziţiile Legii 169/1997 şi ale Legii 1/2000 sau în dispoziţiile Legii 10/2001.
Recurentele au solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea probelor necesare stabilirii corecte a situaţiei terenurilor în litigiu.
Intimatul Municipiul Curtea de Argeş, prin primar, a formulat la 14 aprilie 2005, întâmpinare, solicitând respingerea recursului, situaţia de fapt dedusă din adresa nr. 1322 din 5 martie 2002 emisă de primăria Municipiului Curtea de Argeş, fiind corect reţinută.
Intimatul a depus la dosar Hotărârea nr. 761 din 12 decembrie 2002 şi Anexa nr. 39, în care la poziţia 12, figurează cu despăgubiri pentru suprafaţa de 8,43 ha, în temeiul Legii 18/1990 republicată şi al Legii 1/2000, autorul recurentelor, B.G.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate de recurentele-contestatoare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să aprecieze că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin notificările înregistrate sub nr. 8108, 8109 şi 8110 din 15 mai 2001, contestatoarele-recurente au solicitat restituirea în natură a terenurilor situate în intravilanul Municipiului Curtea de Argeş, pe străzile A. (24 684 mp), C. (6658 mp) şi N. nr. 119 (4430 mp) şi preluate fără titlu.
Prin dispoziţiile contestate, nr. 201, 202, şi 203 din 10 iulie 2001 s-au respins cererile menţionate cu motivarea că sunt incidente prevederile art. 8 alin. (1) din Legea 10/2001, întrucât regimul juridic al terenurilor în litigiu este reglementat prin Legea 18/1991, republicată, şi prin Legea 1/2000.
Pentru a stabili situaţia juridică a terenurilor ce au făcut obiectul notificărilor formulate de recurente în temeiul Legii 10/2001, instanţa de apel a reţinut, prin considerentele deciziei recurate, că acestea au trecut în proprietatea statului prin efectul unor acte normative, fără a preciza care, şi că au fost naţionalizate şi construcţiile ce aparţineau fostului proprietar, S.B.G., din punctele N. şi A.
Deşi prin adresa nr. 18509 din 11 iunie 1958, emisă de fostul Sfat Popular al raionului Curtea de Argeş se face referire la aplicarea măsurii naţionalizării în ceea ce priveşte terenurile situate pe str. N. nr. 36, 119, 119 bis şi 131 şi în ceea ce priveşte clădirea situată pe str. A. nr. 5, instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt, numai pe baza adresei nr. 1322 din 5 martie 2002 emisă de intimată şi avută în vedere şi de prima instanţă, reţinând fără nici un suport juridic, că, exceptând terenul de 2000 mp aferent construcţiei din punctul N. nr. 119, care a fost restituit contestatoarelor prin aplicarea Legii 112/1995, toate celelalte terenuri au fost preluate de stat ca terenuri agricole.
Deşi contestatoarele au solicitat, în faza apelului efectuarea unei expertize topografice, care să stabilească în raport de înscrisurile depuse la dosar, situaţia terenurilor în litigiu, astfel cum rezultă din practicaua deciziei recurate, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, a apreciat în mod nejustificat că această probă este neconcludentă, întrucât terenurile nu pot fi restituite în natură, conform Legii 10/2001, neintrând sub incidenţa acestei legi.
Concluzia că terenurile în litigiu au fost preluate ca terenuri agricole nu este susţinută de nici una din probele administrate în cauză, fiind dedusă exclusiv din adresa menţionată, emisă de intimată.
Se impune astfel ca instanţa de apel să verifice pe calea unei expertize tehnice, în ce măsură terenurilor solicitate de recurente le sunt aplicabile dispoziţiile Legii 18/1991, republicată şi ale Legii 1/2000, cine sunt actualii deţinători ai acestora şi, eventual, să se stabilească amplasamentele libere ce ar putea justifica măsura restituirii în natură către persoanele îndreptăţite.
Ca atare, în temeiul art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de contestatoare şi va casa Decizia menţionată cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanţa de apel să aibă în vedere şi dispoziţiile Hotărârii nr. 761 din 12 decembrie 2002 şi anexei la aceasta, înscrisuri depuse în faza recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantele S.A., S.B.Z., T.F. şi O.M. împotriva deciziei nr. 178/A din 6 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2759/2004. Civil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2506/2004. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
