ICCJ. Decizia nr. 2998/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2998
Dosar nr. 20047/1/2005
nr. vechi 5645/200.
Şedinţa publică din 21 martie 2006
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Prahova la 1 noiembrie 2001, reclamanţii S.V.I. şi G.O. au chemat în judecată pe pârâţii SC I.M. SA Prahova, A.P.A.P.S., Direcţia Teritorială Ploieşti şi Consiliul Judeţean Prahova, solicitând obligarea acestora la restituirea în natură a imobilului compus din construcţie, fostă moară ţărănească, cu terenul aferent de 830 mp, situat în Sinaia, judeţul Prahova.
Intimata SC I.M. SA Prahova a formulat cerere de chemare în garanţie a A.P.A.P.S., arătând că imobilul se află în proprietatea sa, societatea fiind integral privatizată, astfel că restituirea în natură ar prejudicia-o prin diminuarea capitalului social.
A.P.A.P.S. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că nu mai are calitatea de acţionar la SC I.M. SA prin vânzarea acţiunilor către aceasta.
Tribunalul Prahova prin sentinţa civilă 1047 din 17 octombrie 2003 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei A.P.A.P.S. Bucureşti şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, constatând că aceştia au dreptul la despăgubiri numai în ceea ce priveşte moara ţărănească situată în Sinaia, judeţul Prahova.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii au făcut dovada dreptului solicitat, imobilul în litigiu fiind preluat de la autorii acestora în baza unui titlu valabil, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte suprafaţa de teren de 830 mp, instanţa de fond a reţinut că aceasta face parte în prezent din domeniul public al statului, fiind proprietatea intimatei Consiliul Local Sinaia.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel reclamanţii şi pârâta SC I.M. SA Prahova, precum şi A.P.A.P.S.
În apelul lor reclamanţii au susţinut că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, întrucât naţionalizarea bunului de la autorii lor s-a făcut fără respectarea Legii nr. 119/1948, care impunea ca morile să fie prevăzute cu valţ dublu şi capacitate de măciniş de minim 1 vagon la 24 ore, condiţii pe care moara a cărei restituire o solicită, nu le îndeplinea.
S-a susţinut că, potrivit art. 20.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, obligaţia de restituire în natură subzistă şi în cazul în care cota minoritară de capital deţinută de stat sau de altă instituţie publică acoperă valoarea imobilului notificat.
În apelul său, SC I.M. SA a susţinut că instanţa de fond a apreciat greşit probele administrate şi a dispus, în mod eronat, obligarea sa la despăgubiri către contestatori, atâta timp cât această societate este privatizată integral (cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 99/1999). S-a arătat că, potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent sunt acordate de către autoritatea implicată în privatizare, respectiv A.P.A.P.S.
Apelanta pârâtă a arătat că trebuiau avute în vedere îmbunătăţirile efectuate în perioada anilor 1990-2000, care ar conduce la o îmbogăţire fără justă cauză dacă imobilul ar fi restituit în natură.
Apelanta A.P.A.P.S. a criticat sentinţa pentru greşita apreciere în sensul că imobilul a fost preluat cu titlu valabil, întrucât nu au fost respectate prevederile Legii nr. 119/1948, situaţie în care erau aplicabile prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001.
S-a susţinut că imobilul trebuia restituit în natură, întrucât A.P.A.P.S. mai deţine la SC I.M. SA 13,7362% din capitalul social şi în aceste condiţii, sunt incidente dispoziţiile art. 20, care consacră principiul restituirii în natură a imobilelor terenuri şi construcţii preluate cu titlu sau fără titlu valabil şi indiferent de destinaţia lor concretă, dacă la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, continuă să fie deţinute de o persoană juridică de stat sau aparţinând autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept privat.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 265 din 24 februarie 2005, a admis apelul declarat de A.P.A.P.S. în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor faţă de aceasta.
S-a admis apelul reclamanţilor şi s-a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că s-a admis acţiunea şi s-a anulat Decizia nr. 899/2001 emisă de S.C. I.M. Prahova SA, dispunându-se restituirea în natură a imobilului compus din construcţie, moară ţărănească şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de 830 mp, situate în Sinaia.
S-a respins apelul declarat de SC I.M. SA Prahova împotriva aceleiaşi sentinţe.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 20.1 şi art. 20.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, cote deţinută de stat la adoptarea legii, din capitalul social al S.C. I.M. Prahova SA, fiind mai mare decât valoarea imobilului a cărui restituire s-a solicitat.
S-a apreciat că preluarea imobilului de la foştii proprietari, autori ai reclamanţilor, s-a făcut fără respectarea art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948, deci fără titlu valabil şi, ca atare se impune restituirea în natură a morii.
În ceea ce priveşte terenul solicitat s-a reţinut că nu s-a dovedit apartenenţa acestuia la domeniul public şi, pe cale de consecinţă, acesta poate fi retrocedat reclamanţilor, nefiind afectat de detalii de sistematizare sau alte construcţii.
Având în vedere că s-a dispus restituirea în natură a imobilului, s-a admis apelul A.P.A.P.S. cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de aceasta.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâta S.C. I.M. Prahova SA, s-a reţinut că acesta urmează a fi respins pentru aceleaşi considerente expuse în analiza celorlalte apeluri.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs pârâtele Consiliul Judeţean Prahova la 7 aprilie 2005 şi S.C. I.M. Prahova S.A. la 12 aprilie 2005.
Prin recursul său, Consiliul Judeţean Prahova a criticat Decizia recurată ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că nu are calitate procesuală pasivă în speţă, întrucât nu este unitate deţinătoare a imobilului ce formează obiectul notificării nr. 321/2001, notificare transmisă spre competentă soluţionare Primăriei oraşului Sinaia de Prefectura Judeţeană Prahova, cu adresa nr. 7832 din 29 octombrie 2001. S-a învederat că imobilul se află în proprietatea Oraşului Sinaia şi în administrarea Consiliului Judeţean Prahova şi, ca atare, în mod eronat Consiliul Judeţean Prahova a fost obligat la restituirea în natură alături de ceilalţi pârâţi.
Prin recursul său, pârâta S.C. I.M. Prahova SA a criticat Decizia curţii de apel ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că s-a făcut o aplicare greşită a legii, întrucât nu s-a avut în vedere că ulterior depunerii notificării de către reclamanţi, respectiv la 25 iunie 2001, ca urmare a obţinerii certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, s-a majorat de drept capitalul social, iar acţiunile au fost emise şi atribuite autorităţii implicate în privatizare, ajungându-se la situaţia ca A.V.A.S. să deţină 13% din capitalul social. Ca atare, s-a arătat că intimaţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, dat fiind că imobilul se afla în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate conform dispoziţiilor legale în vigoare şi a fost preluat de stat, în baza unui titlu valabil, respectiv Legea nr. 119/1948.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând ansamblul probatoriu administrat în cauză, raportat la criticile formulate prin motivele invocate de pârâţii–recurenţi, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va aprecia că ambele recursuri sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâta S.C. I.M. Prahova SA, Curtea va aprecia ca nefondate criticile de nelegalitate formulate de aceasta, reţinând că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (1), acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent are loc în situaţia în care preluarea imobilului s-a făcut cu titlu valabil.
În speţă, autorii reclamanţilor au fost titularii dreptului de proprietate asupra unei mori ţărăneşti, cu un valţ, care a fost abuziv naţionalizată, deşi Legea nr. 119/1948 prevedea, la art. 1 pct. 50, că erau supuse măsurii naţionalizării numai morile cu valţ dublu şi capacitate de măciniş de minim 1 vagon la 24 ore.
În raport de această situaţie, s-a apreciat corect de către instanţa de apel că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil şi trebuie restituit în natură.
Totodată, se va reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 20.1 şi art. 20.7 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, obligaţia de restituire în natură intervine atât în cazul în care statul este acţionar sau asociat majoritar, cât şi în cazul în care cota minoritară de capital, deţinută de stat sau de altă instituţie publică, acoperă valoarea imobilului notificat.
În acest caz, elementul de referinţă este valoarea de înregistrare în activul patrimonial al unităţii deţinătoare de la data intrării în vigoare a legii, 14 februarie 2001, iar obligaţia de restituire prevalează asupra oricărei alte opţiuni a entităţii notificate.
Aşa cum rezultă din înscrisul intitulat, structura acţionariatului, la 29 iunie 2001, A.P.A.P.S. deţinea un număr de 57.979 acţiuni, reprezentând o pondere de 13.7362% din capitalul social al SC I.M. SA Prahova, valoarea totală a aportului acesteia fiind, conform încheierii nr. 1150 din 25 iunie 2001 a judecătorului delegat de Tribunalul Prahova la Registrul Comerţului, de 1.449.475.000 lei.
Ca atare, cota deţinută de stat, la data intrării în vigoare a legii, era mai mare decât valoarea imobilului a cărui restituire s-a solicitat de către reclamanţii-intimaţi, astfel că, în mod corect, s-a admis contestaţia şi s-a dispus restituirea în natură.
Referitor la recursul declarat de Consiliul Judeţean Prahova, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine că, prin notificarea înregistrată la 10 august 2001 sub nr. 321, reclamanţii intimaţi s-au adresat şi acestuia, solicitând restituirea în natură a terenului şi construcţiei morii ţărăneşti situate în Sinaia, sau, în subsidiar, măsuri reparatorii prin echivalent.
Într-adevăr, prin întâmpinarea depusă în faţa primei instanţe la 9 ianuarie 2002, Consiliul Judeţean Prahova a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că a înaintat notificarea ce i-a fost adresată către Prefectura Judeţeană Prahova, la data de 16 august 2001.
Deşi această excepţie a fost prorogată, aşa cum rezultă din încheierea Tribunalului Prahova de la 9 ianuarie 2002, ulterior nu a mai fost pusă în discuţia părţilor, iar prin sentinţa primei instanţe acţiunea a fost admisă şi în contradictoriu cu această pârâtă.
Împotriva sentinţei Tribunalului Prahova, Consiliul Judeţean Prahova nu a declarat apel.
Prin Dispoziţia nr. 223 din 15 aprilie 2004 emisă de Primarul oraşului Sinaia s-a admis cererea adresată Primăriei Oraşului Sinaia prin notificarea înregistrată sub nr. 296/2001 şi s-a restituit în natură terenul în suprafaţă de 269,06 mp din Sinaia, pentru suprafaţa nerestituită dispunându-se că urmează să se acorde măsuri reparatorii.
Faţă de considerentele expuse mai sus şi reţinând că nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu, a cărui restituire s-a dispus prin Decizia recurată se află în proprietatea oraşului Sinaia, reprezentând domeniul public al Statului, Curtea va aprecia recursul Consiliului Judeţean Prahova ca nefondat şi îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Consiliul Judeţean Prahova şi de SC I.M. SA împotriva deciziei nr. 265 din 24 februarie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3064/2004. Civil. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2840/2004. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
