ICCJ. Decizia nr. 3005/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3005
Dosar nr. 2249/2004
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, secţia litigii şi conflicte de muncă, prin sentinţa civilă nr. 2334 din 4 decembrie 2003, a admis excepţia privind necompetenţa teritorială, invocată de intimata S.N. T.R. S.A. şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de N.G., în favoarea Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că după disjungerea dispusă în dosarul nr. 2637/CM/2003, petenta a cerut instanţei să constate nulitatea clauzelor actului adiţional la contractul colectiv de muncă, valabil din 2000 până în decembrie 2002, privind plăţile compensatorii. S-a susţinut că au fost încălcate dispoziţiile înscrise în art. 8 şi art. 24 din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, iar intimata a invocat excepţia privind necompetenţa teritorială.
Reţine instanţa, că excepţia invocată de intimată este întemeiată, deoarece, conform art. 68 lit. b9 din Legea nr. 168/1999, conflictul care priveşte constatarea nulităţii contractului colectiv de muncă sau a unor clauze din acest contract este conflict de drepturi, iar conform art. 72 din lege, cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente, în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea. Deoarece S.N. T.R. S.A., care a încheiat actul adiţional, îşi are sediul în Bucureşti, competent să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti.
Primind dosarul, Tribunalul Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi litigii de muncă, prin sentinţa civilă nr. 851 din 27 februarie 2004 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî asupra conflictului ivit între 2 instanţe care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel.
Tribunalul Bucureşti a reţinut că, potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa. Alin. (1) al art. 284 C. muncii priveşte numai competenţa materială a instanţei, iar art. 72 din Legea nr. 168/1999 nu se mai aplică în cauză, deoarece în prezent este în vigoare Legea nr. 53/2003 (noul Cod al muncii) ulterioară Legii nr. 168/1999.
Reţine instanţa înaintea căreia s-a ivit conflictul, că noul cod al muncii preia unele reguli speciale de procedură, aşa cum se regăsesc în Legea nr. 168/1999, dar cuprinde şi reglementări diferite faţă de cele înscrise în legea specială. De aceea, dispoziţiile Legii nr. 168/1999 rămân aplicabile numai în măsura în care nu sunt potrivnice noilor prevederi din Legea nr. 53/2003. În prezenta cauză, soluţionarea cererii este, conform art. 284 alin. (2) C. muncii, de competenţa Tribunalului Gorj, pentru că reclamanta îşi are domiciliul în Târgu Jiu, judeţul Gorj.
Curtea, în baza art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ. va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Gorj, în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamanta, pentru următoarele considerente.
Reclamanta a investit tribunalul cu soluţionarea unui conflict de muncă, pentru care sunt instituite reguli speciale de competenţă teritorială, altele decât cele de drept comun.
Legea nr. 168/1999 a creat un sistem procesual derogator de la dreptul comun, stabilind prin art. 72 că cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are sediul unitatea.
Referitor la competenţa teritorială, noul cod al muncii, intrat în vigoare la data de 1 martie 2003, prevede însă, în art. 284 alin. (2), că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul, reşedinţa ori, după caz, sediul.
Codul muncii cuprinde dispoziţii tranzitorii în art. 297, care prevede că pricinile privind conflictele de muncă aflate pe rolul tribunalelor pe data intrării în vigoare se judecă în continuare potrivit dispoziţiilor procesuale aplicabile la data sesizării instanţelor, iar în art. 298 pct. 2 alin. final prevede că pe data intrării în vigoare a codului se abrogă orice alte dispoziţii contrare.
Prin urmare, deoarece Legea nr. 168/1999 cuprinde dispoziţii contrare celor înscrise în art. 284 alin. (2) C. muncii cu privire la instanţa competentă teritorial să soluţioneze conflictele de drepturi, potrivit textelor citate, numai procesele aflate pe rol la data intrării în vigoare a Codului muncii se soluţionează în continuare de tribunalul unde îşi are sediul unitatea, investit conform art. 72 din lege.
Pentru cererile înregistrate după intrarea în vigoare a noului Cod al muncii, cum este cazul în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile legii noi [art. 284 alin. (2) C. muncii].
Aşa fiind, se stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, căruia i se trimite dosarul pentru judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3008/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 2954/2004. Civil → |
|---|
