ICCJ. Decizia nr. 3028/2004. Civil. Conflict munca. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3028
Dosar nr. 3049/2004
Şedinţa publică din 15 aprilie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ulterior precizată, C.C. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Iaşi, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi la plata sumei de 28.238.660 lei, actualizată prin aplicarea indicelui de inflaţie la data executării, reprezentând impozit aferent ajutorului bănesc ce i-a fost acordat la trecerea în rezervă cu drept de pensie, în temeiul art. 31 din Legea nr. 138/1999.
Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat în principal respingerea acţiunii, iar în subsidiar cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice, în cazul admiterii acţiunii, fiind vorba de impozit reţinut şi virat la bugetul de stat, chematul în garanţie să restituie reclamantului sumele solicitate.
Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 23707 bis din 2 decembrie 2002, a respins acţiunea şi cererea de chemare în garanţie.
Tribunalul Iaşi, prin Decizia nr. 824 din 2 iunie 2003 a admis recursul reclamantului, a modificat în parte sentinţa primei instanţe, în sensul admiterii acţiunii şi menţinerii dispoziţiei privind respingerea cererii de chemare în garanţie.
Pentru a schimba soluţia, instanţa de recurs a reţinut că drepturile acordate potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 sunt ajutoare de sprijin cu destinaţie specială, scutite de impozit potrivit art. 5 pct. 2 din OG nr. 73/1999 şi că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 întrucât drepturile cuvenite reclamantului, se calculează în raport cu solda lunară brută.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva deciziei Tribunalului Iaşi, considerând că a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei, deoarece a aplicat dispoziţii care la data pronunţării erau abrogate implicit prin legea specială, OG nr. 73/1999.
De asemenea arată că, ajutoarele şi plătite compensatorii acordate potrivit legii cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt asimilate de legiuitor, veniturilor din salariu, care se impozitează.
Veniturile ce au făcut obiectul cauzei deduse judecăţii nu sunt cuprinse în categoria scutirilor prevăzute de art. 5 lit. a) din ordonanţă şi nici în categoria veniturilor care fac obiectul acestor scutiri, enumerate de Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1066/1999.
Cu ocazia soluţionării litigiului, tribunalul a făcut o vădită confuzie între venitul net şi solda brută.
De aceea solicită în baza art. 314 C. proc. civ. admiterea recursului în anulare, casarea deciziei tribunalului şi menţinerea sentinţei civile nr. 23707 bis din 2 decembrie 2002 a Judecătoriei Iaşi.
Recursul în anulare este fondat şi urmează a fi admis ca atare.
Tribunalul Iaşi a aplicat dispoziţii care la data soluţionării cauzei erau abrogate prin OG nr. 73/1999, legea specială în materia impozitării veniturilor. Trebuiau aplicate prevederile art. 86 din OG nr. 73/1999, privind impozitul pe venit.
Abrogarea rezultă şi din faptul că ajutoarele calculate în raport cu solda brută, nu sunt exceptate expres, de la impozitare, aşa cum sunt veniturile prevăzute de art. 5 şi art. 6 din OG nr. 73/1999, ci urmează regimul juridic, de drept comun, respectiv sunt venituri impozabile în condiţiile art. 4 rap. la art. 23 din acelaşi act normativ.
Ca o consecinţă, la data când s-a născut pentru reclamant, dreptul la ajutoarele menţionate, şi care coincide cu data pensionării, acestea nu mai erau scutite de impozit prin actele normative speciale care le reglementau.
Ajutoarele şi plăţile compensatorii acordate potrivit legii cadrelor militare la trecerea în rezervă sunt asimilate de legiuitor, veniturilor din salariu, care se impozitează.
Veniturile solicitate de reclamant nu sunt cuprinse în categoria scutirilor prevăzute de art. 5 lit. a) din OG nr. 73/1999 şi nici în categoria veniturilor care fac obiectul acestor scutiri, enumerate de Normele Metodologice aprobate de HG nr. 1066/1999.
Pe de altă parte, potrivit art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 sunt scutite de impozit pe venit ajutoarele stabilite în raport cu soldele lunare nete acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă sau direct în retragere.
Tribunalul ori nu a observat că ajutoarele solicitate de reclamant fuseseră calculate în raport de soldele brute, ori a făcut confuzie între venitul net din salarii şi solda netă.
Solda lunară este brută când cuprinde toate elementele prevăzute de art. 3 din Legea nr. 138/1999 şi este netă, după ce din suma brută se operează reţinerile legale, se fac deduceri personale de bază şi suplimentare, iar asupra sumei rămase se aplică baremul de impozitare stabilit de art. 8 din OG nr. 73/1999.
Cum ajutoarele prevăzute de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută şi nu netă, conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, acestea nu sunt scutite de impozit pe venit.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 314 C. proc. civ., urmează a admite recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a casa Decizia nr. 824 din 2 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Iaşi, a respinge recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinţei civile nr. 23707 bis din 2 decembrie 2002 a Judecătoriei Iaşi, sentinţă pe care o menţine.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva deciziei civile nr. 824 din 2 iunie 2003 a Tribunalului Iaşi pe care o casează şi respinge recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinţei civile nr. 23707 bis din 2 decembrie 2002 a Judecătoriei Iaşi, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3037/2004. Civil. Decretul 118/1990. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3023/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
