ICCJ. Decizia nr. 3044/2004. Civil. Constituire drept servitute. Recurs

Decizii civile ICCJ 2004

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE de CASAŢIE si JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ şi de PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 3044Dosar nr. 9124 / 2004

Şedinţa publică din 15 aprilie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor de la dosar, constata următoarele:

La data de 28 februarie 2003, F.M. a chemat în judecată pe C.G., C.G.C. pentru stabilirea unei treceri peste terenul pârâtului învecinat cu terenul său, identic cu p.t. nr. 44/367/1250 aflată în satul Totoesti, comuna Tupilaţi, judeţul Neamţ care fiind o înfundătură, nu are ieşire la calea publică.

Judecătoria Piatra Neamţ, prin sentinţa civilă nr. 2983 din 4 septembrie 2003, a respins acţiunea, ca nefondată.

Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 232 din 8 martie 2004, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei cu motivarea că acesta din urmă are, în sensul art. 616 C. civ., ieşire la calea publică.

Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezbaterea căruia a arătat, în esenţă, că instanţele de fond, respingând acţiunea, au ignorat că terenul său este o înfundătură şi, ca atare, au făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 616-619 C. civ.

Recursul este nefondat.

Conform art. 616 C. civ., proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieşire la calea publică, poate reclama o trecere peste locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorarea de a-l despăgubi în proporţie cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.

Rezultă că textul este incident numai înfundăturile, adică locurile fără ieşire la calea publică.

Or, în speţă, aşa după cum constată procesul verbal de cercetare la faţa locului, încheiat în baza art. 216 C. proc. civ., reclamantul are ieşire la calea publică. Respectiv, pe o fâşie ce străbate terenurile unor proprietari care au consimţit trecerea, atât pentru reclamant şi cât pentru ceilalţi proprietari de locuri înfundate.

Cum pretenţia reclamantului vizează o ieşire comodă, dar păgubitoare (implică demolări de construcţii şi defrişări), cu temei instanţele de fond, apreciind că cerinţele art. 616 C. civ. nu sunt întrunite, au respins acţiunea.

Aşa fiind, se impune respingerea recursului, cu obligarea reclamantului de a restitui pârâtelor cheltuielile de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F.M. împotriva deciziei civile nr. 232 din 8 martie 2004 a Curţii de Apel Bacău.

Obligă recurentul către intimaţii C.G. şi C.G.C. la plata a 1.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2005.

← ICCJ. Decizia nr. 3101/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001....  ICCJ. Decizia nr. 3037/2004. Civil. Decretul 118/1990. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3044/2004. Civil. Constituire drept servitute. Recurs