ICCJ. Decizia nr. 307/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta act. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 307.
Dosar nr. 8317 /2004
Şedinţa publică din 18 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 mai 2003, la Judecătoria Rădăuţi, reclamanţii C.G. şi C.A. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Rădăuţi, S.I. şi S.E. solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare–cumpărare nr. 43311/1996 încheiat cu R.A.U.C.L. Rădăuţi şi a certificatului de intabulare nr. 8062/2001 emis de Judecătoria Rădăuţi.
Reclamanţii au arătat, în cuprinsul acţiunii, că au fost proprietarii apartamentului nr. 8 situat în Rădăuţi, care a fost preluat de stat, în mod abuziv, prin act administrativ emis potrivit Decretului nr. 223/1974, iar în anul 1996 statul a vândut pârâţilor S. apartamentul respectiv.
Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 2399 din 9 septembrie 2003, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de pârâtul Municipiul Rădăuţi şi în consecinţă a respins acţiunea introdusă de reclamanţi.
Hotărând astfel, judecătoria a motivat că, potrivit art. 46 din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de 1 an şi 6 luni de la data intrării în vigoare a legii respective.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, prin Decizia nr. 490 din 4 martie 2004 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor, preluând motivarea primei instanţe cu privire la prescripţia dreptului la acţiune.
Împotriva deciziei curţii de apel au declarat recurs reclamanţii solicitând desfiinţarea deciziei şi admiterea cererii de chemare în judecată şi motivând că la încheierea contractului de vânzare–cumpărare, a cărei nulitate s-a cerut a fi constatată, au fost de rea credinţă atât vânzătorul cât şi cumpărătorii, care aveau cunoştinţă că foştii proprietari au cerut restituirea imobilului.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Apartamentul aflat în prezent în litigiu a fost proprietatea reclamanţilor şi a fost preluat de stat, în anul 1988, în temeiul dispoziţiilor Decretului nr. 223/1974.
La 30 noiembrie 1987 apartamentul a fost închiriat pârâţilor S.I. şi S.E., aceştia din urmă cumpărând apartamentul în baza contractului înregistrat la R.A.U.C.L. Rădăuţi sub nr. 43311/1996.
Prin Legea nr. 10/2001 a fost reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989.
Potrivit art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune pentru restituirea proprietăţilor preluate de stat se prescrie în termen de 1 an şi 6 luni de la data intrării în vigoare a legii respective.
Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la 14 februarie 2001, aşa încât termenul prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 s-a împlinit la 14 august 2002.
Termenul de 1 an şi 6 luni prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este un termen special de prescripţie care înlătură dreptul subiectiv la acţiune pentru anularea sau constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare, după data de 14 august 2002.
Întrucât, în cauză, reclamanţii au înregistrat, la 12 mai 2003, acţiunea prin care au cerut constatarea nulităţii contractului de vânzare–cumpărare încheiat cu privire la apartamentul ce fusese anterior preluat de stat, în mod corect, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au stabilit că dreptul la acţiune era prescris.
Decizia curţii de apel fiind pronunţată cu aplicarea corectă a legii, recursul declarat de reclamanţi va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii C.(M.)A. şi C.G., prin mandatar I.C.M.M. împotriva deciziei nr. 490 din 4 martie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică astăzi, 18 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 326/2004. Civil. Legea nr.1/2000. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 2916/2004. Civil. Anulare încheiere Carte... → |
|---|
