ICCJ. Decizia nr. 314/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 314.
Dosar nr. 8662/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin Dispoziţia nr. 688 din 11 decembrie 2002, emisă în baza Legii nr. 10/2001, Primarul General al municipiului Bucureşti a restituit, în natură, numiţilor R.C.N. şi D.A., imobilul situat în Bucureşti, format din teren în cotă de 2/3 din totalul de 375 mp, respectiv 250 mp şi cota de 2/3 din construcţie, care se identifică potrivit planului topografic şi care face parte integrantă din dispoziţie.
La data de 4 iunie 2003, numitul P.C.M. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin Primarul General, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună nulitatea absolută a Dispoziţiei de retrocedare nr. 688 din 11 decembrie 2002.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că locuieşte în baza unui contract de închiriere, împreună cu familia sa, în apartamentul nr. 4 din Bucureşti, ce a fost retrocedat, prin dispoziţia atacată, numiţilor R.C.N. şi D.A., apartament pentru care reclamantul a formulat cerere de cumpărare conform Legii nr. 112/1995. Consideră reclamantul că persoanele cărora li s-a retrocedat imobilul, cât şi autorii lor nu sunt proprietarii bunului întrucât nu au achitat creditul ipotecar pe care l-au contractat, iar din dosarul comisiei care a propus restituirea nemişcătorului lipseşte ordonanţa de adjudecare de care face vorbire actul de vânzare-cumpărare a terenului.
Învestită iniţial cu soluţionarea cauzei, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 4225 din 25 iunie 2003, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, cu motivarea că pricina este de competenţa secţiei civile a acestui tribunal, conform art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 1027 din 5 decembrie 2003 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins acţiunea reclamantului ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, soluţie confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, care, prin Decizia nr. 1045/A din 20 mai 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel instanţele au reţinut că depunând o cerere de cumpărare a spaţiului în care locuieşte în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995, nu îl legitimează procesual pe reclamant să formuleze prezenta acţiune, întrucât imobilul a fost restituit foştilor proprietari, cu excepţia apartamentului de la parter, ce a fost donat statului, apartament în care nu locuieşte reclamantul.
Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a menţinut soluţia tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P.M.C. care a criticat hotărârile pronunţate în cauză deoarece instanţele interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, au soluţionat cauza cu încălcarea normelor de competenţă după materie şi totodată, au dat o greşită interpretare prevederilor Legii nr. 10/2001.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a Dispoziţiei nr. 688 din 11 decembrie 2002 emisă de Primarul General al Municipiului Bucureşti, prin care s-a admis cererea formulată de R.C.N. şi D.A., pe calea notificării prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 şi s-a dispus restituirea în natură a unei cote părţi dintr-un imobil al căruia regim juridic a fost definit ca preluat în mod abuziv, făcând astfel incidente prevederile Legii nr. 10/2001.
Este de asemenea de observat că acţiunea în nulitate a fost promovată de reclamantul P.C.M. care este un terţ în raport atât cu emitentul, cât şi cu beneficiarii dispoziţiei de restituire în natură.
Potrivit art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001, tribunalele sunt competente să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţiile împotriva deciziilor sau dispoziţiilor emise de deţinătorul imobilului, calea de atac fiind conferită de lege doar persoanelor îndreptăţite, expres prevăzute prin art. 3 din Legea nr. 10/2001.
În speţă, reclamantul P.C.M. nu a învestit instanţele de judecată cu o asemenea contestaţie, care să atragă competenţa materială de primă instanţă a tribunalului, ci, aşa cum s-a demonstrat mai sus, fiind un terţ faţă de emitentul şi beneficiarii dispoziţiei, terţ care pretinde că ar fi suferit o vătămare a drepturilor sau intereselor sale legitime prin actul emis de primar, a atacat în justiţie dispoziţia, pe calea dreptului comun, prin intermediul unei acţiuni în nulitate.
Pe de altă parte, conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia Decizia sau dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului retrocedat, iar nu un simplu instrument probator, cu caracter constatator, situaţie în care competenţa materială de soluţionare a acţiunii în nulitate promovată de reclamant, care invocă un drept propriu asupra aceluiaşi imobil, aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se găseşte nemişcătorul, potrivit art. 1 şi art. 13 C. proc. civ.
Întrucât, în cauză, instanţele au soluţionat cauza cu neobservarea normelor legale ce reglementează competenţa după materie se impune admiterea recursului declarat de reclamant, casarea hotărârilor şi reluarea judecăţii la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, ca instanţă de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul P.M.C. împotriva deciziei nr. 1045/A/20 mai 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată, sentinţa nr. 1027 din 5 decembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi sentinţa civilă nr. 4225 din 25 iunie 2003 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi judecătorie, ca instanţă de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3160/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3154/2004. Civil. Granituire. Recurs → |
|---|
