ICCJ. Decizia nr. 3140/2004. Civil. Revendicare. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3140
Dosar nr. 10676/2004
Şedinţa publică din 20 aprilie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 5607 din 30 octombrie 2002 pronunţată de Judecătoria Reşiţa a fost admisă acţiunea civilă introdusă de reclamantul I.V.I. împotriva Statului Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, a Consiliului Judeţean Reşiţa şi a Municipiului Reşiţa prin Primar precum şi a soţilor Ş.I. şi Ş.E., cu consecinţa obligării pârâţilor la restituirea în natură, în deplina proprietate şi posesie a reclamanţilor a imobilului casă şi teren situate în Reşiţa, înscris în C.F. 3795 Reşiţa Montana.
Prima instanţă a dispus totodată anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 350/1997 încheiat între pârâţii Primăria Municipiului Reşiţa, Ş.A. şi Ş.E. şi restabilirea situaţiei anterioare în cartea funciară.
Sentinţa menţionată a fost confirmată prin respingerea apelurilor declarate de Consiliul Judeţean Caraş Severin, Primăria Reşiţa, Ş.A. şi Ş.E., conform deciziei civile nr. 256 din 7 mai 2003 a Tribunalului Caraş Severin.
Hotărârea instanţei de apel a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de Municipiul Reşiţa prin Primar ca tardiv introdus şi a recursurilor pârâţilor Ş.A. şi Ş.E. precum şi a Consiliului Judeţean Caraş Severin ca nefondată, prin Decizia civilă nr. 3403 din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Împotriva hotărârilor mai sus menţionate Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat la 27 septembrie 2004 recursul în anulare de faţă, prin care invocând încălcarea esenţială a legii şi soluţionarea greşită a fondului litigiului, a solicitat casarea sentinţei şi a deciziilor pronunţate în cauză şi respingerea acţiunii.
Recursul în anulare declarat la 27 septembrie 2004 este însă inadmisibil.
Prin art. 17 din OUG nr. 58/2003 au fost abrogate art. 330-3304 C. proc. civ. care reglementau calea de atac a recursului în anulare.
Aşa fiind, cu începere de la data intrării în vigoare a OUG nr. 58/2003 care s-a produs la 28 aprilie 2003 această cale de atac nu mai exista în Codul de procedură civilă.
Cum calea de atac în discuţie a fost desfiinţată, în condiţiile conflictului de legi procesuale în timp, soluţia legală este dată în art. II alin. (3) din OUG nr. 58/2003 text corespunzător celui de principiu reglementat în art. 725 alin. (4) C. proc. civ. în conformitate cu care „hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămân supuse căilor de atac şi termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate",
Aceasta înseamnă că hotărârile judecătoreşti irevocabile după intrarea în vigoare a OUG nr. 58/2003, nu mai pot fi atacate cu recursul în anulare, care nu mai există ca şi cele de atac la data pronunţării lor.
În consecinţă, recursul în anulare de faţă declarat la 27 septembrie 2004 împotriva deciziei civile nr. 3403 din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, nu este admisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr. 3403 din 30 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, a deciziei nr. 256 din 7 mai 2003 a Tribunalului Caraş Severin şi sentinţei civile nr. 5607 din 30 octombrie 2002 a Judecătoriei Reşiţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3190/2004. Civil. Contestatie Legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 3077/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
