ICCJ. Decizia nr. 3077/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 3077

Dosar nr. 8759/2004

Şedinţa publică din 18 aprilie 2005

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 119 din 10 februarie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantele A.M. şi P.I.I. şi a fost obligată pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general să se pronunţe asupra cererii formulată de reclamante, privind restituirea ap. 8 şi 12 din imobilul situat în Bucureşti, prin decizie sau dispoziţie motivată, în termen de 30 de zile, de la rămânerea definitivă a sentinţei.

Apelul declarat de reclamante a fost admis, prin Decizia nr. 486 din 10 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost schimbată sentinţa în sensul obligării pârâtului Municipiul Bucureşti, prin primarul general, să emită Decizia privind imobilul revendicat, au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost respins, ca nefondat apelul declarat de pârât împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că potrivit art. 20 şi art. 23 din Legea nr. 10/2001, termenul de 60 de zile înlăuntrul căruia trebuie emisă Decizia sau dispoziţia motivată, este de recomandare, iar nu obligatoriu, că prin admiterea acţiunii au fost depăşite atribuţiile puterii judecătoreşti şi că notificarea reclamantelor nu a putut fi soluţionată din culpa acestora, deoarece nu şi-au completat dosarul cu toate probele necesare.

Recursul este nefondat.

Conform art. 21 din Constituţia României, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept.

Soluţionând acţiunea prin care reclamantele au solicitat obligarea pârâtului de a se pronunţa prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire a imobilului, instanţele s-au conformat acestor norme constituţionale, iar în caz contrar ar fi încălcat principiul liberului acces la justiţie.

Aşa fiind, se constată că este nefondată critica ce vizează depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Şi criticile vizând fondul litigiului sunt neîntemeiate.

Prin dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 s-a stabilit că în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 22 din aceeaşi lege, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau dispoziţie motivată asupra cererii de restituire în natură.

Astfel cum rezultă din expunerea acestui text de lege, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe în termenul legal, care a fost prelungit cu câte 3 luni prin OUG nr. 145/2001 şi 109/2001.

În atare situaţie, termenul nu este de recomandare cum susţine recurentul, ci este obligatoriu.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtul a fost împiedicat a se pronunţa din culpa reclamantelor.

La fila 10 din dosarul tribunalului se află copia notificării formulată de reclamante, care a fost înregistrată de către pârât la data de 9 august 2001, acţiunea a fost introdusă la data de 26 iulie 2002, iar dispoziţia motivată nu a fost emisă nici până la data de 18 aprilie 2005, când a fost soluţionat recursul, situaţie în care se constată că admiţând acţiunea instanţele au făcut o corectă aplicare a legii.

În consecinţă, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 486 din 10 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3077/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs