ICCJ. Decizia nr. 3263/2004. Civil. Legea nr.112/1995; legea 10/2001 despagubiri banesti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3263
Dosar nr. 7064/2004
Şedinţa publică din 22 aprilie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 1 aprilie 1997 la Tribunalul Botoşani, modificată, reclamantul A.C. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Primăria municipiului Botoşani să fie despăgubit exclusiv prin echivalent bănesc pentru că în anul 1987 a fost deposedat de proprietatea sa asupra unei suprafeţe de 105 mp, teren situat în municipiul Botoşani, prin expropriere conform Decretului Consiliului de Stat nr. 137 din 19 mai 1987.
În drept a invocat dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 33 din 20 ianuarie 2003 Tribunalul Botoşani a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că Legea nr. 10/2001 nu reglementează posibilitatea despăgubirii reclamantului prin echivalent bănesc.
Art. 11 alin. (8) din lege dispune că în ipoteza în care se află reclamantul măsurile reparatorii în echivalent constau numai în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, măsuri reparatorii ce n-au fost cerute.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat apel criticând-o pentru nelegalitate şi susţinând că este îndreptăţit la despăgubiri aşa cum au fost stabilite prin raportul de expertiză.
Prin Decizia nr. 53 din 10 iunie 2003 Curtea de Apel Suceava a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentinţa atacată fixând termen pentru judecata fondului reţinându-se că în mod greşit acţiunea a fost respinsă pe excepţie.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria municipiului Botoşani şi Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Botoşani, respinse ca inadmisibile prin Decizia nr. 5063 din 28 noiembrie 2003 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că în conformitate cu prevederile art. 297 alin. (1) C. proc. civ. în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată va evoca fondul şi va judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi, atâta timp cât judecata nu a fost finalizată prin hotărâre definitivă, astfel cum prevede art. 297 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi exercitată calea de atac a recursului.
Prin Decizia nr. 1087 din 22 aprilie 2004 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 33 din 20 ianuarie 2003 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă, reluând motivarea instanţei de fond.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs.
Deşi recurentul nu şi-a structura motivarea recursului în conformitate cu prevederile art. 304 C. proc. civ. totuşi prezentarea acestora permite încadrarea lor în conţinutul prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Decizia este criticată pentru că, arată recurentul reclamant, deşi şi-a exprimat opţiunea conform art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanţa în mod greşit a reţinut că cererea privind despăgubirile băneşti este nefondată.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce vor urma.
Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dispune: "În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător, cu acordul persoanei îndreptăţite, în acordare de acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau de despăgubiri băneşti".
Art. 11 alin. (8) al aceleiaşi legi dispune "Pentru situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4) măsurile reparatorii prin echivalent constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite".
Fiind vorba de o expropriere realizată în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 137/1987 sunt aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 şi nu dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 invocate de recurent şi care, prevăd despăgubiri băneşti.
Recurentul reclamant nu a cerut măsuri reparatorii, ci doar despăgubiri băneşti. Măsurile reparatorii sunt singurele posibile în ipoteza în care se află imobilul expropriat; mai mult, a precizat acţiunea la data de 11 decembrie 2002 (fila 132 dos. 1590/1997 Tribunalul Botoşani) în sensul că doreşte despăgubiri băneşti, nemodificându-şi opţiunea pe parcursul judecării procesului.
Aşa fiind recursul nu este nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A.C. împotriva deciziei nr. 1087 din 22 aprilie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3229/2004. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 3225/2004. Civil. Revizuire → |
|---|
