ICCJ. Decizia nr. 3312/2004. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3312
Dosar nr. 40761/1/2004
Nr. vechi 18057/2004
Şedinţa publică din 24 aprilie 2007
Deliberând asupra recursului civil de faţă în condiţiile art. 256 C. proc. civ., din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 10 septembrie 2001 reclamanţii B.T. şi I.E. au chemat în judecată Statul Român prin reprezentant Ministerul Finanţelor Publice, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, pentru a le fi restituit în natură imobilul (moară şi teren aferent de 5000 mp) situat în Panciu, ce le revine în proprietate, în cotă de ¾.
Acţiunea a fost întregită ulterior prin chemarea în judecată în calitate de pârâţi şi a SC V. SA Focşani, SC P. SA Focşani, SC A. SA Focşani, SC M. SA Adjud, SC P.X. SA Panciu, SC V. SA Panciu, C.V., C.I. şi M.N.
Tribunalul a admis în parte acţiunea, a dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 290 mp situată în Panciu, în vecinătatea lui C.I.
S-a constatat că reclamanţii nu au solicitat nici despăgubiri pentru restul de imobil şi nici cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că autorul reclamanţilor, preot B.C., prin act autentic nr. 388 din 25 februarie 1941 a dobândit nuda proprietate a unei cote de jumătate din moara situată în Panciu şi că actul menţionează numai vecinătăţile nu şi întinderea terenului.
S-a constatat că cealaltă ½ din teren aparţine de drept numitei C.T., iar moştenitoarele acesteia, A.E. şi C.F. au declarat (potrivit declaraţiilor olografe aflate la dosar) că renunţă la succesiunea în favoarea reclamantului B.T. Instanţa a constatat însă că această renunţare profită coerezilor conform art. 697 C. civ.
Or, reclamantul B.T. nu avea calitatea de coerede la succesiunea defunctei C.T. şi de aceea această renunţare nu îi profită.
Instanţa a constatat că B.C., autorul reclamanţilor, era proprietar numai pe ½ din moară şi teren cuprins între vecinii: familia C.T. la nord şi est, moştenitorii familiei C.P. la sud şi şoseaua Panciu-Moviliţa la vest.
Instanţa a mai constatat că imobilul trecut în proprietatea statului a fost administrat de I.M.P. care, potrivit facturii din 30 iulie 1990 a înstrăinat imobilul moară lui G.C. Aceasta din urmă, la rândul său, l-a vândut lui C.V.
Instanţa a reţinut constatările expertului D.A. în sensul că în str. L. nr. 94 există o suprafaţă de teren de 290 mp neafectată de construcţii. Aceste constatări au fost luate în consideraţie fiind calificate drept depoziţie de martor şi nu expertiză, lucrarea fiind întocmită după înlocuirea expertului.
Ca urmare s-a constatat că succesoarea Î.M.P., pârâta SC P.X. SA poate fi obligată conform art. 9 din Legea nr. 10/2001 la restituirea terenului liber.
Curtea de Apel Galaţi prin Decizia nr. 805/A din 25 mai 2004 a respins ca nefondat apelul reclamanţilor şi a admis apelurile pârâţilor C.V. şi SC V. SA Focşani. A fost schimbată în parte sentinţa civilă nr. 322 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Vrancea în sensul că a fost respinsă ca nefondată acţiunea faţă de pârâtul C.V. şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de pârâta SC V. SA Focşani. Au fost menţinute celelalte dispoziţii.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut că art. 21 din Legea nr. 10/2001 dă dreptul persoanei îndreptăţite să notifice în 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, persoana deţinătoare. Reclamanţii iniţial au notificat Primăria oraşului Panciu care a înaintat notificarea la SC C. SA Focşani, unitate ulterior desfiinţată. În raport de această situaţie, reclamanţii necunoscând deţinătorul bunului revendicat, au chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor, societăţile care s-au format prin divizarea Î.M.P. Panciu şi persoane fizice.
S-a constatat că cererea de restituirea în natură nu poate fi satisfăcută deoarece potrivit art. 47 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 persoanele îndreptăţite în cazul înstrăinării unor bunuri vor primi măsuri reparatorii.
S-a reţinut astfel că I.M.P. Panciu a înstrăinat moara pârâtului C.V., o acţiune a reclamanţilor pentru anularea acestui contract de vânzare fiind respinsă în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 552 din 14 octombrie 2002 a Tribunalului Vrancea.
Ca urmare, instanţa pentru a nu înrăutăţi situaţia reclamanţilor în propria lor cale de atac a considerat că nu se mai impune analizarea celorlalte critici.
Apelurile formulate de pârâţii C.V. şi, respectiv, SC V. SA Focşani au fost considerate întemeiate. În cauză s-a făcut dovada că autorul reclamanţilor, B.C., figura în registrele agricole în perioada 1956-1957 şi respectiv 1959-1963 cu o moară de 25 cai putere, moară aflată în prezent în poziţia pe rol la numiţii C.V. şi C.A. S-a mai dovedit că autorul reclamanţilor mai avea în proprietate 2,50 ha teren arabil şi 0,50 ha fâneaţă în anul 1953, iar pentru actul de trecere în proprietatea statului s-au menţionat numai 0,50 ha teren arabil situat în satul Talpan şi 0,50 ha fâneaţă în satul Muncelu. Ca urmare, instanţa a constatat că nu se justifică restituirea către reclamanţi a suprafeţei de 290 mp de către pârâtul C.V., deşi prin dispozitiv nu se face această menţiune şi ceilalţi pârâţi nu au declarat apel.
Ca urmare, nedovedindu-se de către reclamanţi că terenul ar fi deţinut de aceşti doi pârâţi, s-a admis apelul acestora şi s-a respins acţiunea reclamanţilor, ca neîntemeiată faţă de C.V. şi pentru lipsă de calitate procesuală pasivă, faţă de SC V. SA Focşani.
Împotriva acestei hotărâri reclamanţii au formulat recurs în termen legal.
Recursul nu a fost motivat în drept iar în fapt în esenţă s-a criticat împrejurarea că nu s-a ţinut cont de probele administrate, printre aflându-se dovezi că tatăl lor a avut un teren de 5000 mp, confundat cu imobilul din Panciu.
S-a arătat că în mod greşit s-a reţinut adresa nr. 9812 din 8 octombrie 2001 care se referă la alte chestiuni decât cele reţinute de instanţă.
S-a mai invocat împrejurarea că nu s-a ţinut cont de prevederile art. 2 alin. (1) şi art. 3 alin. (1) şi art. 9 alin. (1) ale Legii nr. 10/2001, deşi probele atestă că acţiunea se încadrează în aceste texte de lege.
S-a mai arătat că nu s-a ţinut cont de susţinerile reclamanţilor prezentate în concluziile scrise.
Recursul este nefondat şi se va respinge pentru considerentele ce urmează.
Criticile neîntemeiate în drept în cadrul impus de art. 304 C. proc. civ. s-ar putea încadra în motivul prevăzut de pct. 9, hotărârea este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greşită a legii.
Sub acest din urmă aspect se constată că instanţa de apel în mod corect a soluţionat apelurile cu care a fost investită.
În raport de cererea de chemare în judecată instanţa de fond a constatat că din terenul deţinut de I.M.P., o suprafaţă de 240 mp este liberă de construcţii şi poate fi restituită în natură.
Instanţa de apel a constatat în mod corect că reclamanţii nu au făcut dovada că autorul lor a deţinut 5000 mp (cât a solicitat prin acţiune, în cote de ½). Din actul de dobândire (fila 3 dosar de fond) rezultă că preotul B.C. a cumpărat ½ din terenul situat în Panciu, pe care se află o moară. Terenul nu este individualizat în întindere ci delimitat numai prin indicarea vecinilor şi nu s-au făcut dovezi că terenul solicitat de reclamanţi se identifică cu cel deţinut de pârâţii C.V. şi, respectiv, SC V. SA Focşani.
În mod corect s-a constatat că prin probele administrate s-a făcut dovada unor suprafeţe mai mici de teren arabil şi fâneţe dar instanţa de apel a apreciat că nu se poate înrăutăţi situaţia reclamanţilor în propria lor cale de atac făcând astfel aplicarea principiului instituit de dispoziţiile art. 296 C. proc. civ. Ca urmare, s-au păstrat dispoziţiile instanţei de fond cât priveşte restituirea suprafeţei de 290 mp ceilalţi pârâţi neatacând această dispoziţie.
Într-adevăr art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află.
Capitolul II al Legii nr. 10/2001 care debutează cu această regulă, conţine însă soluţii pentru situaţiile diferite care se pot întâlni în practică.
Art. 10 instituie de asemenea o regulă şi anume în situaţia în care imobilele preluate abuziv au fost demolate (pentru cazul clădirilor de pe teren) şi/sau au fost ocupate cu noi construcţii autorizate, persoana îndreptăţită primeşte despăgubirile pentru construcţiile demolate şi, respectiv, terenurile care nu mai sunt libere şi, în natură, numai partea din teren care a rămas liberă.
Cum în cauză s-a dovedit că numai 290 mp reprezintă teren ce se poate restitui în natură, el fiind liber, instanţa de apel a constatat, pentru argumentele mai sus arătate, că soluţia instanţei de apel sub acest aspect este corectă. Instanţa a evidenţiat în acest raţionament explicaţia pentru care a luat în considerare aprecierea expertului, sub aspectul terenului rămas liber, deşi acesta a fost înlocuit.
Critica referitoare la admiterea apelului pârâtului C.V. nu a fost susţinută de probe, titlul acestui pârât neputând fi contestat de reclamant prin simple critici, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească separată s-a analizat şi confirmat titlul acestuia.
Din practicaua deciziei din apel se constată că reclamanţii au depus concluzii scrise pe care le-au susţinut şi oral, concluziile referindu-se la critici (enumerate şi în recurs) pe care instanţa de apel a constatat că nu mai este cazul să le analizeze în raport de nedovedirea titlului de proprietate în întinderea pretinsă prin acţiune.
Constatând că în cauză instanţele au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente în cauză şi faţă de împrejurarea că nu s-au dovedit motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.T. şi I.E. împotriva deciziei nr. 805/A din 25 mai 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 aprilie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 383/2004. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2959/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
