ICCJ. Decizia nr. 3361/2004. Civil
| Comentarii |
|
SC E. SA a acționat în judecată pe A.C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 3.790.428 lei, reprezentând amendă și penalități de întârziere, aferente impozitelor și taxelor datorate de SC E. SA pentru perioada 1999 - 2002.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că prin referatul CFI s-a stabilit un prejudiciu de 3.790.428 lei reprezentând amendă și penalități pentru plata cu întârziere a impozitelor și taxelor aferente spațiului comercial din Bacău, de a cărui producere este culpabil în exclusivitate pârâtul, în calitatea sa de șef de compartiment, deoarece acesta avea în atribuțiile de serviciu urmărirea și achitarea taxelor și impozitelor aferente rețelei comerciale.
Tribunalul București, secția a VIII - a civilă, conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința 3264 din 15 septembrie 2003, a admis acțiunea SC E. SA, obligând pe pârâtul A.C. la plata sumei de 3.790.428 lei.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că prejudiciul de 3.790.428 lei reprezentând amenzi și penalități pentru plata cu întârziere a impozitelor și taxelor aferente spațiului comercial din Bacău, constatat de CFI, a fost cauzat de pârât care în mod culpabil nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu decurgând din fișa postului, printre care și acelea legate de plata taxelor și impozitelor.
împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Municipiului București, secția a VIII - a civilă, a declarat recurs A.C., recurs care prin încheierea din camera de consiliu din 14 februarie 2004, a fost admis în principiu.
în motivarea recursului fondat în drept pe dispozițiunile art. 304 pct. 9 pârâtul A.C. arată că nu se face culpabil de prejudiciul constatat de organele de control CFI, deoarece potrivit fișei postului nu a avut ca atribuție urmărirea și achitarea contravalorii impozitului pe clădiri, terenuri și firme luminoase. Dispoziția de serviciu "cu aplicare din data de 1 ianuarie 1995", despre care face vorbire reclamanta, este o dispoziție pe care însăși pârâtul a încercat să o traseze subordonaților săi, dar care în fond nu a fost însușită de conducerea societății.
în completarea motivelor, recurentul arată că instanța fondului nu a examinat apărările sale din întâmpinare, deși îl culpabilizează pentru neprezentare pentru a-și formula apărările în cauză.
Recursul este întemeiat.
Prin referatul înregistrat sub numărul DG 157 din 6 aprilie 2003 la SC E. SA, organele CFI au stabilit în sarcina lui A.C., șef compartiment, Serviciu Magazine, un prejudiciu de 3.790.428 lei reprezentând amenzi și penalități pentru plata cu întârziere a impozitelor și taxelor aferente spațiului comercial din Bacău, pentru perioada fiscală 1999 - 2002.
Acționat în judecată de SC E. SA în temeiul art. 270 C. muncii pârâtul A.C. s-a apărat prin întâmpinare, susținând că nu a avut ca sarcină de serviciu plata impozitelor și taxelor pentru spațiile comerciale și nici nu a primit vreo dispoziție în acest sens, îndeplinirea acestei atribuții în legătură cu care s-a ivit prejudiciul nu are nici măcar tangență cu funcția îndeplinită, aceea de șef Servicii Rețea Comercială și care se concretizează în coordonarea activității de vânzare și urmărire a stocurilor de marfă.
Instanța de fond a neglijat să se preocupe de aceste aspecte ale apărărilor pe care pârâtul le-a făcut prin întâmpinare, solicitând fișa postului pârâtului, act nou depus de-abia în faza recursului.
Dispoziția de serviciu cu aplicare din data de 1 ianuarie 1995 despre care a făcut vorbire societatea recurentă și pe care instanța a luat-o în considerație, fundamentându-și și soluția, este o dispoziție pe care însăși pârâtul a încercat să o traseze subordonaților săi, gestionari în rețeaua de magazine SC E. SA, dar pe care conducerea societății nu a aprobat-o, nefiind agreată de aceasta.
Se reține că pârâtul A.C., în calitate de șef serviciu, compartiment rețea comercială a SC E. SA, avea în sarcină o multitudine de atribuții, legate de coordonarea activității comerciale, vânzări, aprovizionări, stocuri de produse, derularea contractelor de asociere, închiriere, colaborare, privind rețeaua comercială, participarea la efectuarea inventarelor privind gestiunea și alte activități.
Realizarea atribuțiilor "alte activități" despre care se face vorbire în fișa postului și care ar putea fi puse în legătura cu plata impozitelor sau taxelor, presupune trasarea de către conducerea societății a unor însărcinării precise pe seama pârâtului, care în cauză nu au fost probate.
Art. 270 C. muncii statuează că salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor. Aceasta presupune ca răspunderea patrimonială a salariatului, să fie cauzată prin neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor sale de serviciu, de care să se facă culpabil.
în speță, pârâtul neavând ca atribuții incluse în fișa postului și nici printr-o dispoziție specială din partea conducerii societății achitarea impozitelor și taxelor aferente spațiilor comerciale, nu se poate pune în discuție nici problema culpei sale în cauzarea prejudiciului, constând în amenzi și penalități de întârziere pentru plata acestor obligații, aferente perioadei fiscale 1999 - 2002.
Existența adresei 15 din 10 februarie 2003 întocmită de pârâtul-recurent în legătură cu situația plății impozitelor și taxelor aferente spațiilor, nu presupune neapărat că acesta avea în atribuțiile de serviciu și pe acelea privitoare la achitarea lor, fiind mai plauzibilă apărarea pe care pârâtul și-a făcut-o în întâmpinarea de la dosar, în sensul că, în calitatea sa de șef serviciu la compartimentul "Rețea Comercială" era în măsură să obțină cu ușurință prin intermediul gestionarilor din subordine informațiile de la autoritățile locale asupra acestor datorii ale SC E. SA, informații solicitate eventual de conducere sau serviciul de contabilitate.
Din perspectiva celor mai sus arătate, Curtea reține că, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea pronunțată în cauză este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea legii, considerent pentru care, în temeiul art. 312 pct. 3 C. proc. civ. recursul pârâtului a fost admis, modificând în totalitate sentința, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta SC E. SA București împotriva pârâtului A.C.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3354/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3388/2004. Civil → |
|---|
