ICCJ. Decizia nr. 3409/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3409
Dosar nr. 28009/1/2004
(nr. vechi 8614/2004)
Şedinţa publică din 31 martie 2006
Asupra recursului civil de faţă, deliberând constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 514 din 19 iunie 2003 pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta S.I. precum şi cererea de intervenţie în interes propriu a numiţilor P.T. şi P.R., ambele în contradictoriu cu pârâţii SC R. SA, Baia Mare şi Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Prefecturii Baia Mare.
Instanţa a reţinut că prin acţiunea şi cererea de intervenţie, astfel cum au fost precizate, s-a solicitat ca pârâţii să răspundă notificării nr. 467/N/2001. Or, a arătat instanţa în motivare, obiectul notificării nu îl constituie restituirea în natură sau prin echivalent a unui imobil preluat în mod abuziv ci efectuarea şi refacerea unor lucrări referitoare la un canal şi la fertilizarea solului.
Apelul declarat de reclamantă şi intervenienţi împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 179 din 30 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Reclamanta a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu prezentul recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi în care a arătat în esenţă că instanţele s-au aflat în confuzie cu privire la obiectul notificării, considerând în mod greşit că dispoziţiile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile.
Recursul este întemeiat în sensul consideraţiilor ce succed.
Atât în notificarea adresată pârâtei SC R. SA cât şi ulterior în acţiune, reclamanta a solicitat, între altele, să i se restituie un teren, pe care l-a identificat şi în legătură cu care a susţinut că i-a fost preluat şi ocupat pe nedrept în anii 1960-1961.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Este deci evident că, în aceste condiţii, concluzia instanţelor în sensul că acţiunea şi cererea de intervenţie exced câmpul de aplicare a Legii nr. 10/2001 este greşită, soluţia pronunţată nerezolvând fondul cauzei.
Or, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind obligativitatea soluţionării notificării în termenul imperativ de 60 de zile au fost încălcate, pârâta SC R. SA refuzând de aproape cinci ani să facă acest lucru.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul şi în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a şi art. 314 C. proc. civ. va casa ambele hotărâri iar pe fond va obliga pârâta SC R. SA să soluţioneze notificarea formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă S.I.
Casează Decizia civilă nr. 179 din 3 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj şi sentinţa nr. 514 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Maramureş.
Obligă SC R. SA, să soluţioneze notificarea formulată de S.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3634/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3411/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
