ICCJ. Decizia nr. 3539/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3539
Dosar nr. 29727/1/2004
Nr.vechi 9294/200.
Şedinţa publică din 3 mai 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
B.N.R., sucursala Suceava a solicitat B.A.R. SA, agenţia Fălticeni, în temeiul Legii nr. 10/2001 şi prin notificare formulată potrivit acesteia la 13 noiembrie 2001, restituirea în natură a unui imobil situat în municipiul Fălticeni, judeţul Suceava, compus din teren în suprafaţă de 2700 mp şi mai multe clădiri, susţinând că a fost proprietatea sa şi, ca efect al etatizării sale, a fost dat antecesoarei pârâtei în administrare în anul 1973.
B.A.R. SA, sucursala Suceava a emis Decizia nr. 232 din 11 ianuarie 2002, prin care a respins cererea obiect al notificării de mai sus cu motivarea că este proprietara imobilului.
La 14 februarie 2002 B.N.R. sucursala Suceava a chemat în justiţie pe pârâţii B.A.R. SA, sucursala Suceava, A.P.A.P.S. şi Statul Român reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice solicitând să se constate că imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului şi în administrarea primei pârâte, să fie anulată Decizia emisă de prima pârâtă, să i se recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului şi să fie obligaţi pârâţii fie să-i restituie imobilul, fie să o despăgubească în echivalentul acestuia.
Tribunalul Suceava, secţia civilă, a pronunţat sentinţa nr. 50 din 21 ianuarie 2003, prin care a admis cererea dedusă judecăţii sale, a anulat Decizia contestată şi a dispus restituirea imobilului în natură.
Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a pronunţat Decizia nr. 116 din 2 decembrie 2003, prin care a admis apelurile declarate de R.B. SA Bucureşti şi de Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi a schimbat în totalitate sentinţa primei instanţe în sensul că a respins ca inadmisibilă acţiunea introdusă de B.N.R.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a constatat că B.N.R. este bancă centrală a Statului Român potrivit art. 1 din Legea nr. 101/1998 şi are capital care aparţine în întregime statului conform art. 39 din acelaşi act normativ, astfel că nu este persoană îndreptăţită în înţelesul art. 1 pct. 1 alin. (2) din OUG nr. 184/2002.
B.N.R., sucursala Suceava, a declarat recurs solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelurilor declarate în contra hotărârii primei instanţe.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut, contrar celor statuate în apel, că OUG nr. 184/2002 nu este aplicabilă Băncii Naţionale a României, care, în calitatea sa de bancă centrală a statului, are un statut propriu de funcţionare reglementat prin Legea nr. 58/1998 şi Legea nr. 101/1998, nefăcând parte din organele administraţiei centrale sau din instituţiile publice ale statului avute în vedere prin ordonanţa de mai sus.
În continuare, recurenta a dezvoltat susţineri privind numai fondul litigiului.
Recursul nu este întemeiat.
În primul rând susţinerile privind fondul litigiului sunt neavenite şi, deci, nu vor fi cercetate, excedând limitelor deciziei atacate prin care pricina a fost rezolvată pe cale de excepţie.
Cu privire la statutul B.N.R. prin raportare la Legea nr. 10/2001 sunt de observat cele ce succed.
Este adevărat ceea ce reclamanta susţine în sensul că, potrivit legislaţiei care-i reglementează activitatea, B.N.R. este bancă centrală a Statului Român, având personalitate juridică şi cheltuieli proprii prevăzute în statutul său.
Având în vedere acest statut, pe deplin legal instanţa de apel a hotărât că B.N.R. nu face parte din categoria persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii prin restituire în natură sau echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu amendamentul că noţiunea de instituţii publice ale statului excluse de la beneficiul Legii nr. 10/2001 în forma iniţială a OUG nr. 184/2002 includea şi cazul particular al Băncii Naţionale a României, aspect confirmat apoi prin Legea nr.48/2004 pentru aprobarea OUG nr. 184/2002, care a cuprins în categoria persoanelor exceptate, printre altele, toate instituţiile aparţinând statului, inclusiv cele autonome sau independente.
Ca urmare, recursul va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., iar în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată făcute în recurs şi dovedite de către intimata R.B. SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.N.R., sucursala Suceava, împotriva deciziei nr. 116 din 2 decembrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia civilă.
Obligă pe recurenta B.N.R., sucursala Suceava, să plătească intimatei R.B. SA suma de 64.611.645 lei vechi (6461 RON) cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 mai 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5280/2004. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3454/2004. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
