ICCJ. Decizia nr. 3585/2004. Civil. Conflict negativ de competenta. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3585/2004
Dosar nr. 5723/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4373/2002, contestatorul R.N. a chemat în judecată pe intimata S.C. B.T. S.A. Bucureşti, solicitând instanţei obligarea intimatei la modificarea deciziei nr. 723 din 6 noiembrie 2002 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă, în sensul acordării a 15 salarii brute de încadrare, cu titlu de plăţi compensatorii, drept ce rezultă din declaraţia încheiată la 4 iulie 2001 între părţi, care are caracterul unui act adiţional la contractul de muncă.
Prin sentinţa nr. 937 din 5 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti, motivat de faptul că, faţă de prevederile art. 67 şi art. 68 C. muncii, cât şi de cuantumul celor 15 salarii brute de încadrare (113.685.000 lei) competenţa, conform art. 1 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
La rândul său, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 3788 din 6 iunie 2003, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a.
Totodată, a constatat ivirea unui conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării acestuia, reţinând în esenţă că plăţile compensatorii derivă din actul adiţional şi reprezintă un litigiu de muncă, cât timp aceste pretenţii rezultă din raportul de muncă încheiat între părţi.
Prin sentinţa civilă nr. 51 din 4 septembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă, a stabilit competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Instanţa a reţinut că drepturile băneşti datorate de intimată au luat naştere în mod valabil din declaraţia din 4 iulie 2002, prin care intimata şi-a asumat obligaţii unilaterale, iar nu din procesele prilejuite de privatizarea societăţii intimate.
S-a mai reţinut că declaraţia invocată are natura juridică a unui act unilateral al angajatorului de modificare a contractului individual de muncă, în sensul acordării unor drepturi salariale adiţionale.
Litigiul dintre părţi reprezintă un conflict de muncă rezultat din neexecutarea de către angajator a unei obligaţii asumate prin actul modificator al contractului individual de muncă, iar soluţionarea acestui litigiu este de competenţa tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ.
Intimata a declarat recurs împotriva acestei sentinţe şi a susţinut, în esenţă, că instanţa a calificat în mod eronat actele dosarului, ajungând la o concluzie greşită în privinţa naturii juridice a litigiului dedus judecăţii.
Se susţine că litigiul este de drept comun, deoarece declaraţia invocată nu afectează în nici un fel contractul individual de muncă al reclamantului şi nici nu creează vreun alt raport juridic de muncă.
Recursul este nefondat.
Aşa după cum corect a apreciat curtea de apel, prezentul litigiu îşi are izvorul în raportul juridic de muncă, desfiinţat, în condiţiile arătate în considerentele deciziei, prin Decizia atacată cu contestaţia de faţă.
Astfel fiind, litigiul privind drepturile băneşti eventual datorate de intimată, în urma încetării raportului juridic de muncă, reprezintă un conflict de muncă, iar competenţa materială a soluţionării acestuia revine tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. b1) C. proc. civ., în speţă Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. B.T. S.A. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 51 din 4 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3582/2004. Civil. Stabilire pensie... | ICCJ. Decizia nr. 3652/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
