ICCJ. Decizia nr. 3652/2004. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3652/2004
Dosar nr. 4057/2003
Şedinţa publică din 18 mai 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 100 din 4 februarie 2003, Tribunalul Cluj a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanţii B.M., P.A. şi P.L., în contradictoriu cu pârâtul C.L.M. Cluj-Napoca, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a trecerii în proprietatea statului a imobilului şi rectificarea intabulării, în sensul reînscrierii vechilor proprietari tabulari.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că de vreme ce acţiunea a fost înregistrată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ea este inadmisibilă, deoarece dispoziţiile acestei legi prevăd o procedură administrativă prealabilă ce derogă de la dreptul comun. Că, numai în cazul acţiunilor în curs de judecată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, persoana îndreptăţită poate alege calea acestei legi, renunţând la judecarea cauzei pe calea dreptului comun.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 99 din 11 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii B.A., P.L. şi P.A., împotriva sentinţei civile nr. 100 din 4 februarie 2003 a Tribunalului Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, întrucât legiuitorul a adoptat o lege specială de reparaţie, Legea nr. 10/2001, iar imobilul în litigiu face obiectul acestei legi, reclamanţii trebuiau să urmeze procedura prevăzută de legea menţionată, în cadrul căreia aveau posibilitatea să-şi valorifice pretenţiile solicitate.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată au declarat recurs reclamanţii B.A., P.L., P.A., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 4, 7, 8, 9, 10 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţele le-au respins acţiunea ca inadmisibilă pe baza unui motiv neprevăzut de Legea nr. 10/2001, dezinvestindu-se în mod nelegal de soluţionarea pricinii. Art. 6 din Legea nr. 213/1998, prevede că instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului statului.
- Dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 invocate de instanţe nu îşi găsesc aplicarea în cauză, în sensul că nu prevăd nici un caz de inadmisibilitate a acţiunilor promovate după apariţia Legii nr. 10/2001, deci este vorba de o denegare de dreptate şi de o încălcare flagrantă a art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O.
- Reclamanţii au parcurs procedura prealabilă a notificării pentru toate apartamentele şi pentru terenul aferent imobilului în litigiu, însă nu au primit nici un răspuns.
Recursul nu este fondat.
Punerea în aplicare a Legii nr. 10/2001 este precedată de două etape succesive, din care prima este obligatorie, iar a doua este facultativă, întrucât priveşte controlul judecătoresc al actelor emise în temeiul acestor legi în cadrul procedurii administrative prealabile de restituire în natură ori prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv.
Prima etapă, procedura administrativă prealabilă, are caracter obligatoriu [(art. 1, art. 21 alin. (1) şi (5), art. 47 alin. (2) şi art. 48)], ceea ce înseamnă că, de la intrarea în vigoare a legii, cererile de restituire în natură sau prin echivalent, inclusiv acţiunile în revendicare a imobilelor preluate fără titlu valabil formulate împotriva persoanelor juridice „deţinătoare" [(art. 20 alin. (1)] direct la instanţele judecătoreşti competente sunt inadmisibile [(art. 109 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OG nr. 138/2000)], dacă nu se face dovada parcurgerii prealabile, prevăzută de prezenta lege (art. 20 şi urm.).
În speţă, reclamanţii B.A., P.L. şi P.A. prin notificarea formulată în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 au solicitat Consiliului Local Cluj restituirea în natură a imobilului în litigiu din str. Regele Ferdinand, avându-i ca proprietari pe P.V. şi soţia sa născută O.R., imobil preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.
Cum reclamanţilor nu li s-a emis dispoziţia de către Consiliul Local Cluj în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceştia aveau posibilitatea să se adreseze instanţei de judecată pentru a solicita obligarea unităţii deţinătoare notificate să se pronunţe cu privire la notificare. Controlul judecătoresc se poate exercita doar cu privire la dispoziţia cuprinzând oferta de restituire, sau refuzul de restituire în natură ori prin echivalent.
Faptul că reclamanţilor nu li s-a răspuns de către Consiliul Local Cluj, cu privire la notificare, nu echivalează cu refuzul restituirii imobilului.
Prin urmare, procedura administrativă prealabilă [(art. 1, art. 21 alin. (1) şi (5), art. 47 alin. (2) şi art. 48 din Legea nr. 10/2001)] neînfăptuindu-se în cauză, reclamanţii nu puteau să formuleze o acţiune separată după intrarea în vigoare a actului normativ mai sus menţionat având ca obiect: constatarea nulităţii absolute a trecerii în proprietatea statului a imobilului situat în municipiul Cluj-Napoca, str. Regele Ferdinand. O atare acţiune nu poate fi primită decât ca inadmisibilă.
Procedându-se astfel, nu se încalcă prevederile art. 6 din C.E.D.O. privind liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Numai că, reclamanţii trebuie să parcurgă mai întâi procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea specială nr. 10/2001, lucru care nu înseamnă că reclamanţii nu au acces la justiţie şi la un proces echitabil. În acest sens, nu poate fi vorba nici despre o denegare de dreptate.
Este adevărat faptul că potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998, instanţele judecătoreşti sunt competente să stabilească valabilitatea titlului, numai că în alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că bunurile preluate de stat fără un titlu valabil, inclusiv cele obţinute prin vicierea consimţământului, pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Întrucât legiuitorul a adoptat o lege specială de reparaţie, care este Legea nr. 10/2001, iar imobilul în litigiu face obiectul acestei legi, reclamanţii trebuie să urmeze procedura prevăzută de aceasta, în cadrul căreia au posibilitatea să-şi valorifice pretenţiile solicitate prin acţiunea introductivă.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte reţine că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 C. proc. civ. şi în consecinţă recursul declarat de reclamanţi împotriva deciziei civile nr. 99 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj, fiind nefondat, se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii B.A., P.L. şi P.A. împotriva deciziei civile nr. 99 din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3585/2004. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 3578/2004. Civil. Actiune în constatare. Recurs → |
|---|
