ICCJ. Decizia nr. 3614/2004. Civil. Anulare contract de vânzare-cumpărare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3614
Dosar nr. 21499/2004
Şedinţa publică din 5 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 iunie 2003 la Tribunalul Sibiu, Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice C.A. din România, reprezentată prin episcop C.K. a chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Sibiu prin primar, SC U. SA şi G.P., solicitând anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC U. şi G.P., având ca obiect un apartament din imobilul situat în Sibiu, ce a fost preluat abuziv de stat de la Consistoriul Regnicolar Evanghelic C.A., precum şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, prin radierea din cartea funciară a înscrierii pe numele pârâtului G.P.
După declinarea competenţei de către tribunal, cauza a fost soluţionată în primă instanţă de Judecătoria Sibiu, care prin sentinţa civilă nr. 2437 din 8 aprilie 2004 a admis acţiunea astfel cum a fost precizată, după ce a respins excepţiile lipsei calităţii procesual active şi a calităţii procesual pasive a pârâţilor Municipiul Sibiu şi G.P.
S-a reţinut în motivarea acestei soluţii că imobilul înscris iniţial în C.F. nr. 10340 Sibiu, top 1174 a fost proprietatea Bisericii Regnicolare Evanghelice C.A. din România, iar prin încheierea de intabulare nr. 3438 s-a dispus transcrierea acesteia în C.F. 12194 Sibiu în favoarea statului, în aplicarea Legii nr. 485/1944 potrivit căreia statul devenea proprietar pe bunurile aparţinând Grupului Etnic German din România.
Reclamanta este continuatoarea fostei proprietare tabulare astfel cum rezultă şi din adresa nr. 196/2003 emisă de Ministerul Culturii şi cultelor. Ca atare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a fost respinsă.
Cu privire la excepţiile lipsei calităţii procesual pasive s-au constatat de asemeni nefondate, faţă de schimbarea administrativă a numerelor imobilelor, fiind însă indubitabil că actualul nr. 3 a fost nr. 11.
Văzând că în ciuda notificării adresate de reclamantă primăriei, apartamentul s-a vândut chiriaşului, conform Legii nr. 85/1992 (neaplicabil în speţă), instanţa a admis acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel numai pârâta SC U. SA, apel respins de Curtea de Apel Alba prin Decizia civilă nr. 1703 din 5 noiembrie 2004.
În motivarea deciziei a reţinut instanţa de apel că nulitatea contractului se impune a fi constatată faţă de împrejurarea că imobilul nu fusese construit de stat, pentru a fi vândut conform Legii nr. 85/1992.
S-a constatat totodată că s-au încălcat şi dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care interzice înstrăinarea sau schimbarea destinaţiei imobilelor ce au aparţinut cultelor religioase până la apariţia unor legi speciale care să reglementeze situaţia lor juridică.
Împotriva acestei decizii în termen legal pârâta SC U. SA a declarat recursul de faţă, prin care susţine incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ce vizează nelegalitatea hotărârii. În esenţă, se susţine că trecerea bunului imobil în proprietatea statului s-a făcut cu titlu, astfel încât vânzarea de către stat, care era înscris în cartea funciară, era perfect valabilă, atât timp cât la acea dată OUG nr. 184/2002 de modificare a Legii nr. 10/2001 nu intrase în vigoare.
Prin întâmpinare, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului.
Recursul nu este fondat, urmând a fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă nu se verifică atari motive în cuprinsul deciziei recurate.
Astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, instanţa de apel, menţinând sentinţa fondului, s-a referit în motivarea deciziei pronunţate, la temeiul în drept al acţiunii formulate, constatând că erau deopotrivă incidente dispoziţiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi per a contrario, ale Legii nr. 85/1992.
Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor menţionate este nulitatea absolută a contractelor încheiate în dispreţul lor, astfel încât susţinerile recursului nu sunt pertinente în raport cu motivul de casare invocat.
Pentru aceste considerente recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC U. SA Sibiu împotriva deciziei civile nr. 1703/A din 5 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3613/2004. Civil. încuviinţare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3430/2004. Civil. Rezoluţiune contract de... → |
|---|
