ICCJ. Decizia nr. 374/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 374.
Dosar nr. 43260/1/2004
Nr. vechi: 20560/200.
Şedinţa publică din 9 mai 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificarea nr. 68/2002 formulată în baza Legii nr. 10/2001 şi adresată, iniţial, Prefecturii judeţului Maramureş, numiţii R.M. şi R.M.B. au solicitat acordarea de măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor băneşti, pentru terenul în suprafaţă de 878 mp identificat în C.F. Buşag nr.327, nr.top. 721/2, bun care a aparţinut autoarei B.A.
Primarul comunei Tăuţii Măgherăuş, judeţul Maramureş, instituţie învestită cu soluţionarea notificării, prin dispoziţia nr. 300 din 29 august 2003, a respins solicitarea adresată de R.M. şi R.M.B. cu motivarea că petenţii nu fac dovada calităţii de moştenitor ai proprietarilor înscrişi în coala funciară şi nu probează preluarea abuzivă de către stat a bunului.
La data de 24 noiembrie 2003 reclamanţii R.M. şi R.M.B. au contestat în justiţie dispoziţia nr. 300 din 29 august 2003 emisă de pârâtul primarul comunei Tăuţii Măgherăuş, judeţul Maramureş, solicitând anularea actului şi acordarea de despăgubiri pentru terenul situat în satul Buşag, notat în C.F. nr. 470, nr.top. 204, 205 şi 202/2 pe care se găsesc în prezent căminul cultural şi o remiză de pompieri.
Prin notificarea nr. 228/2001 R.M. şi R.M.B. au solicitat măsuri reparatorii, sub forma despăgubirilor băneşti, pentru terenul în suprafaţă de 12,5 ari identificat în C.F. Buşag nr. 470 nr.top. 202, 203, 204, solicitare respinsă prin dispoziţia nr. 4 din 5 ianuarie 2004 emisă de primarul comunei Tăuţii Măgherăuş, judeţul Maramureş, cu aceeaşi motivare, în sensul că petenţii nu fac dovada că sunt moştenitorii proprietarilor tabulari şi nu probează preluarea abuzivă a bunului de către stat.
La data de 11 februarie 2004 reclamanţii R.M. şi R.M.B. şi-au precizat acţiunea în sensul că solicită anularea atât a dispoziţiei nr. 300 din 29 august 2003, cât şi a dispoziţiei nr. 4 din 5 ianuarie 2004, ambele emise de pârâtul primarul comunei Tăuţii Măgherăuş, judeţul Maramureş.
Tribunalul Maramureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 405 din 7 aprilie 2004, a admis în parte acţiunea reclamanţilor, a anulat dispoziţia nr.4 din 5 ianuarie 2004 dată de pârâtul primarul comunei Tăuţii Măgherăuş în baza notificării nr. 228/2001 şi a obligat Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 Tăuţii Măgherăuş să acorde reclamanţilor măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 12,5 ari teren situat în localitatea Buşag, aferent căminului cultural. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea în anularea dispoziţiei nr. 300 din 29 august 2003 dată de acelaşi pârât.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut şi motivat că referitor la calitatea reclamanţilor de moştenitori ai proprietarilor tabulari ai imobilului înscris în C.F. nr. 470 Buşag, cererea de restituire a acestuia are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile solicitate în temeiul Legii nr. 10/2001. Reclamanţii sunt moştenitorii persoanelor îndreptăţite, R.M. în calitate de fiu al lui R.A.(A.) şi R.M.B. în calitate de moştenitoare a numitei B.A., care, la rându-i, a fost fiica lui R.A.(A.), căsătorit cu R.I. Reclamantul R.M., căsătorit cu M.A., a fost frate cu A.R. Acesta a fost unul din proprietarii menţionaţi în C.F. nr. 470 Buşag, respectiv pentru cota de 2/4 din cele trei numere topografice 202, 203 şi 204, dar nici unul dintre descendenţii celorlalţi proprietari nu au solicitat măsuri reparatorii pentru terenul de 12,5 ari. Cum acest teren este ocupat de Căminul cultural al localităţii Buşag, prima instanţă a hotărât că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent.
Cu referire la terenul de 878 mp ce face obiectul dispoziţiei nr. 300 din 29 august 2003, acesta a fost solicitat de reclamanţi în temeiul Legii nr. 18/1991 şi nu a fost inclus în titlul de proprietate nr. 44097/51 din 19 noiembrie 1997, deşi petenţii aveau posibilitatea să atace hotărârea comisiei de validare a terenurilor. Cum terenul în suprafaţă de 878 mp nu este disponibil, fiind ocupat de construcţia unui terţ şi întrucât a fost solicitat de reclamanţi în temeiul Legii nr. 18/1991, tribunalul a conchis că bunul nu face obiect de reglementare a Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 1844/A din 30 august 2004, a admis apelul declarat de pârâtul primarul comunei Tăuţii Măgherăuş, judeţul Maramureş şi a schimbat în tot sentinţa Tribunalului Maramureş în sensul că a respins în întregime acţiunea formulată de reclamanţii R.M. şi R.M.B.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat următoarele:
Reclamantul R.M. şi numita B.A., antecesoarea reclamantei R.M.B., prin cererea înregistrată sub nr. 1534 din 18 ianuarie 1991 la Comisia locală Tăuţii Măgherăuş, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorii lor, R.T. şi R.I., pentru suprafaţa de 8,50 ha teren arabil. Prin titlul de proprietate nr. 44097/51 din 19 noiembrie 1997 eliberat de Comisia judeţeană Maramureş de aplicare a Legii nr. 18/1991, reclamantului R.M. şi numitei R.I., antecesoarea reclamantei R.M.B., li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 13 ha şi 3799 mp.
Prin cererea înregistrată la Comisia Locală Tăuţii Măgherăuş de aplicare a Legii nr. 18/1991 sub nr. 721 din 26 martie 1998 reclamantul R.M. şi antecesoarea reclamantei R.M.B. au solicitat, în baza Legii nr. 169/1997, suprafaţa de 2290 mp înscrisă în C.F. 470 Buşag. Prin hotărârea nr. 484 din 27 iunie 2002 a Comisiei judeţene Maramureş de aplicare a legilor fondului funciar s-a validat suprafaţa de teren agricol din anexa 28 Tăuţii Măgherăuş, poziţia 2, privitoare la reclamanţi pentru suprafaţa de 1,10 ha.
Din cele de mai sus instanţa de apel a conchis că regimul juridic al terenului în litigiu a fost reglementat prin Legile nr. 18/1991 şi nr. 1/2000, fiind solicitat de reclamanţi prin cererile formulate în anii 1991 şi 1998, situaţie în care, conform dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul cerut prin acţiune şi cererea precizatoare nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, au declarat recurs reclamanţii R.M. şi R.M.B., care au invocat următoarele critici: greşit şi fără nici un temei instanţa de apel a reţinut că terenul în suprafaţă de 1250 mp a intrat sub incidenţa Legilor fondului funciar nr. 18/1991 şi nr. 1/2000; terenul ce face obiectul litigiului nu a format obiect al Legii nr. 18/1991, el neputând fi atribuit în natură în baza acestui act normativ, odată ce pe teren au fost ridicate două construcţii ocupate de căminul cultural şi remiza de pompieri; că terenul nu a format obiect al legilor fondului funciar, rezultă din schiţele anexe ale procesului-verbal de punere în posesie prin care se atestă că respectiva suprafaţă de teren este în afara parcelelor pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor anterioare.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
Prin notificarea nr. 228/2001 (fila 33 dosar de fond) îndreptată, ulterior, spre soluţionare la Primăria comunei Tăuţii Măgherăuş, reclamanţii R.M. şi R.M.B. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 12,5 ari, identificat în C.F. Buşag nr. 470, nr. top. 202, 203, 204, pe care este construit Căminul Cultural Buşag.
Potrivit extrasului de carte funciară nr. 470 Buşag (fila 48 dosar fond), imobilul înscris la nr. top. 202, 203 şi 204 a constituit casă, curte în intravilan, grădină şi fânaţ, şi a fost proprietatea lui R.M. a lui G., căsătorit cu M.A., în cotă de 2/4 parte, R.A. şi A.R. cu o cotă de câte 1/4 parte fiecare. Din afirmaţiile părţilor, pe terenul de 12,5 ari se găsesc, în prezent, două construcţii ocupate de Căminul Cultural Buşag şi o remiză de pompieri.
În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „nu intră sub incidenţa prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare".
Ţinând seama că legiuitorul a avut în vedere şi acele imobile care nu au fost încă restituite, prin formularea „şi nerestituite" cuprinsă în art. 1 din Legea nr. 10/2001, rezultă că domeniul de reglementare al legii are şi caracter de complinire în raport cu celelalte acte normative cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar, inclusiv din fondul funciar, în sensul că domeniul de reglementare al acesteia acoperă şi acele terenuri din intravilanul localităţilor, care, până la intrarea în vigoare a acesteia, respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor îndreptăţite.
Aşadar, pentru a fi exclus de la incidenţa Legii nr. 10/2001, imobilul intravilan trebuia să fi făcut obiectul de reglementare al legilor fondului funciar şi, totodată, reparaţia pentru preluarea abuzivă să se fi realizat efectiv în temeiul acestor acte normative. Faptul că demersurile reclamanţilor în temeiul legilor fondului funciar au privit şi terenul intravilan ce face obiectul recursului de faţă, nu exclude incidenţa Legii nr. 10/2001, cât timp atari demersuri nu au fost finalizate potrivit legilor anterioare de fond funciar. Simpla solicitare de reconstituire a proprietăţii imobiliare intravilane în temeiul legilor fondului funciar, solicitare nefinalizată prin emiterea titlului de proprietate, nu face inadmisibil demersul întreprins, pentru acelaşi imobil intravilan, în temeiul Legii nr. 10/2001, având în vedere caracterul acestui act normativ, de complinire în raport cu celelalte acte normative cu scop reparatoriu pentru abuzurile comise în trecut.
Deoarece, în speţă, instanţa de apel a decis, greşit, contrariul şi a soluţionat cauza în temeiul unei excepţii procedurale ce viza inaplicabilitatea prevederilor Legii nr. 10/2001 la pretenţia dedusă judecăţii, se impune admiterea recursului declarat de reclamanţi, casarea deciziei şi reluarea judecăţii în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii R.M. şi R.M.B. împotriva deciziei nr. 1844/A din 30 august 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 200.
← ICCJ. Decizia nr. 7657/2004. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3503/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
---|