ICCJ. Decizia nr. 7657/2004. Civil. LEGEA NR.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7657
Dosar nr. 26.983/1/2004
nr. vechi 8257/2004
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din analiza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 218 F din 8 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, au fost admise excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.P.A.P.S., precum şi acţiunea precizată formulată de reclamanţii A.Ş.F.M., Ş.V., Ş.A.E. şi Ş.C. şi a fost obligată pârâta SC M.F. SA să le restituie reclamanţilor, în natură, terenul în suprafaţă de 762 mp, situat în Bucureşti, astfel cum a fost individualizat prin raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul M.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul a aparţinut autorului reclamanţilor, M.Ş.P., aşa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 22566/1928, la Tribunalul Ilfov, secţia notariat, teren delimitat prin împrejmuire de restul incintei pârâtei SC M.F. SA, suprafaţa acestuia fiind de 762 mp, conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Apelul declarat de pârâta SC M.F. SA împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 475 din 5 noiembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâta SC M.F. SA Bucureşti, susţinând în esenţă că, instanţele au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, acţiunea fiind inadmisibilă, întrucât procedura administrativă prealabilă, instituită prin Legea nr. 10/2001 nu a fost finalizată prin emiterea unei decizii motivate, că titlul reclamanţilor a fost desfiinţat prin efectul exproprierii dispusă prin Decretul nr. 402/1983, că nu a fost solicitată constatarea nulităţii actului de expropriere, că în cauză erau aplicabile prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, conform cărora persoanele îndreptăţite au dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru care trebuiau să se adreseze A.P.A.P.S., că a dobândit dreptul de proprietate conform certificatului de atestare a acestui drept şi că, întrucât titlul reclamanţilor a fost desfiinţat nu se putea proceda la compararea titlurilor.
La data de 14 august 2004 a decedat reclamanta A.Ş.F.M., conform certificatului de moştenitor aflat la fila 22 din dosarul instanţei de recurs, iar unica sa succesoare, G.D. a fost introdusă ca parte în proces.
Tot în faza de recurs, reclamanţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, excepţie ce a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Decizia nr. 567 din 7 iunie 2007, pronunţată de Curtea Constituţională.
Recurenta a invocat în faza de recurs şi prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, urmare a modificării acestei legi, prin Legea nr. 247/2005.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Chiar dacă acţiunea ar fi fost inadmisibilă, nu se poate susţine că instanţele au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, deoarece, soluţionând o acţiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, nu au intrat în sfera de activitate a altei puteri în stat.
Acţiunea formulată de reclamanţi nu este nici inadmisibilă, cum eronat susţine recurenta, deoarece aceştia i-au adresat o notificare, respectând prevederile Legii nr. 10/2001 şi nu au nici o culpă pentru faptul că, pârâta, în calitate de unitate deţinătoare a terenului ce formează obiectul litigiului nu a emis o decizie motivată prin care să soluţioneze notificarea, ci le-a răspuns reclamanţilor, prin adresa nr. 7100/171 din 24 iulie 2001 (fila 21 dosar fond), îndrumându-i, ca potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 să trimită o notificare pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către A.P.A.P.S.
Acţiunea a fost înregistrată la tribunal, la data de 30 august 2001, dată la care, pentru imobilul expropriat prin Decretul nr. 402/1982, compus din teren şi construcţii, ce a aparţinut autorului reclamanţilor, erau aplicabile prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, conform cărora, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea, în natură a părţii de teren rămasă liberă.
Or, din raportul de expertiză tehnică efectuat la instanţa de fond de către expertul M.A., rezultă că terenul în suprafaţă de 762 mp este delimitat prin împrejmuire de restul incintei pârâtei, iar pe acest teren se află o construcţie demontabilă, respectiv o magazie metalică fără fundaţie.
În atare situaţie, în mod corect au stabilit instanţele că terenul ce formează obiectul litigiului este liber şi poate fi restituit în natură.
Întrucât la data judecării cauzei în apel, 5 noiembrie 2003, nu exista Legea nr. 247/2005, nu i se poate imputa instanţei faptul că nu a făcut aplicaţiunea art. 29 din Legea nr. 10/2001, respectiv a art. 27 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005.
Raportat la considerentele expuse, apare ca fiind lipsită de relevanţă critica referitoare la compararea titlurilor.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC M.F. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 475 din 5 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7656/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 374/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
