ICCJ. Decizia nr. 3776/2004. Civil. încheiere intabulare teren. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3776
Dosar nr. 21416/2004
Şedinţa publică din 9 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 10361 din 19 mai 2004 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti a fost respinsă cererea formulată de L.D. privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului, teren şi construcţie, situat în Bucureşti, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel instanţa a avut în vedere în esenţă că petentul nu a depus copia raportului de expertiză tehnică ce face parte integrantă din sentinţa civilă nr. 6723/1998 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, precum şi a raportului de expertiză anexă la sentinţa civilă nr. 12653/2001 a aceleiaşi instanţe.
S-a avut în vedere şi că nu există concordanţă între menţiunile din cuprinsul documentaţiei cadastrale şi actele de proprietate, astfel că petenta nu a reuşit să facă dovada dreptului de proprietate exclusivă decât numai asupra suprafeţei de 130 mp teren.
Apelul declarat de petentă împotriva acestei încheieri, a fost admis prin Decizia nr. /829 din 12 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi litigii de muncă, prin care a fost schimbată în parte încheierea în sensul admiterii cererii, dispunându-se înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului şi suprafeţei de 130 mp aferent acestuia, situat la adresa indicată drept domiciliu al apelantei. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale încheierii apelate.
S-a avut în vedere că pentru terenul în suprafaţă de 130 mp şi construcţie petenta justifică calitatea de proprietar prin acte de necontestat, în timp ce pentru restul de teren în suprafaţă de 318 mp, nu a dovedit dreptul executiv de proprietate.
Împotriva acestei decizii petenta a declarat recursul de faţă, susţinând că din eroare instanţa de apel nu a constatat calitatea sa de proprietar şi asupra terenului în suprafaţă de 318 mp, pe care se afla casa.
Recursul de faţă va fi admis, însă nu în sensul solicitat, ci potrivit celor ce urmează.
Cu ocazia judecării căii de atac formulate de petentă instanţa a omis a avea în vedere prevederile art.13 din OUG nr. 41/2004 publicată la data de 7 iulie 2004, prin care se modifică alin. (1) al art. 52 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996.
Conform acestei prevederi legale încheierea de înscriere sau respingere a cererii de înscriere în cartea funciară poate fi atacată cu plângere în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa competentă din circumscripţia în care se află imobilul.
Această hotărâre nu este supusă apelului potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ., ci numai recursului, care este în competenţa tribunalului, astfel cum se prevede expres în art. II din Legea nr. 195 din 26 mai 2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003.
De aceea recursul de faţă urmează a fi admis, în sensul casării deciziei recurate, cu consecinţa trimiterii cauzei la Tribunalul Bucureşti, competent să judece recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul petentei L.D. declarat împotriva deciziei nr. 829 din 12 august 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi de litigii de muncă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3849/2004. Civil. Restituire bunuri mobile.... | ICCJ. Decizia nr. 3772/2004. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
