ICCJ. Decizia nr. 389/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 389
Dosar nr. 9966/2004
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2005
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 decembrie 2003, reclamanta B.M., a chemat în judecată Banca Naţională a României ca reprezentantă a Statului Român, pentru a fi obligată la restituirea unei cantităţi de aur fin şi bijuterii din aur, care au fost confiscate în baza sentinţei penale nr. 221 din 6 iunie 1983 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
Judecătoria Sighetu Marmaţiei, prin sentinţa civilă nr. 396 din 19 februarie 2004, a respins acţiunea, reţinând, esenţial, că, în speţă, confiscarea s-a dispus legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 118 C. proc. civ., în vigoare la acea dată, iar cu privire la bijuterii, s-a încheiat un proces verbal de contravenţie de miliţia Judeţului Maramureş, în baza căruia s-a dispus confiscarea, reţinându-se în sarcina lui B.V., săvârşirea contravenţiilor prevăzute de Decretul nr. 210/1960 şi Decretul nr. 244/1978.
Prin Decizia civilă nr. 1057 din 5 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.M. împotriva sentinţei civile nr. 396 din 19 februarie 2004 a Judecătoriei Sighetu Marmaţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 341 din Legea nr. 362/2003 de aprobare a OUG nr. 24/2003, se poate solicita restituirea metalelor preţioase, care au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare, după anul 1946 şi până în anul 1990.
Prin urmare, preluarea abuzivă, în temeiul Legii nr. 362/2003, este cea care, fie nu a avut la bază nici un temei legal, fie a avut un temei legal, însă norma respectivă a fost încălcată.
Raportat la dispoziţiile legale care au stat la baza preluării, în mod corect s-a reţinut că acestea au fost respectate, preluarea nefiind abuzivă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, pentru admiterea acţiunii, invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că:
Prin Decretul-lege nr. 9/1989 au fost abrogate, mai multe acte normative, printre care şi Decretul nr. 210/1960, art. 37, privind regimul mijloacelor de plată străine, care, astfel nu mai poate fi avut acum în vedere.
Măsura a fost abuzivă, prin însăşi reglementările în vigoare la acea dată, la care se face trimitere.
Astfel, prin soluţia pronunţată, se legitimează Statul Român, să deţină în continuare bijuterii confiscate în trecut.
Prin note de şedinţă, depuse la dosar reclamanta, în completarea recursului scris, solicită a se avea în vedere şi dispoziţiile din Legea nr. 591/2004 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 190/2000.
Recursul nu este fondat.
Motivul de casare invocat, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizează, astfel cum este dezvoltat, prin chiar conţinutul său, ipoteza în care, hotărârea pronunţată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Aceasta înseamnă că instanţa, prin hotărârea atacată, să fi încălcat, sau interpretat greşit textele de lege avute în vedere la soluţionarea cauzei şi care au constituit temeiul juridic al cauzei.
Or, dacă aşa este, la momentul judecăţii instanţa a dat o interpretare corectă normelor legale existente, care reglementau regimul juridic al metalelor preţioase, ce au fost preluate abuziv, cu încălcarea reglementărilor în vigoare după anul 1946 şi până în anul 1990, posibilitatea şi condiţiile în care acestea puteau fi restituite.
Astfel, în acest cadru, s-a apreciat legal, în speţă, că preluarea nu a fost abuzivă, atât în ce priveşte confiscarea aplicată conform art. 118 C. proc. civ. cât şi cea făcută în baza procesului verbal de contravenţie prin care s-a reţinut săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art. 39 alin. (1)-(3) din Decretul nr. 210/1960 şi art. 52 din Decretul nr. 244/1978, norme care au stat la baza măsurilor luate şi care nu au fost încălcate.
Este adevărat, că în prezent, dar ulterior soluţionării cauzei prin hotărârile atacate, a intrat în vigoare Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004 pentru modificarea şi completarea OUG nr. 190/2000, prin care, dându-se un nou conţinut art. 26, se reglementează ce se înţelege prin preluare abuzivă enumerându-se în acest sens normele legale care au stat la baza preluării.
O asemenea situaţie, nu poate constitui însă motivul de casare invocat, tocmai pentru cele deja arătate.
Aceasta cu atât mai mult, cu cât, pentru o asemenea ipoteză, când acţiunea a fost respinsă sub incidenţa vechii reglementări, reclamantul are posibilitatea formulării unei noi acţiuni, potrivit prevederilor art. II din lege.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 1057/A din 5 mai 2004 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 388/2004. Civil. Revendicare. Recurs → |
|---|
