ICCJ. Decizia nr. 408/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 408
Dosar nr. 4439/1//2004 1143/2004
Şedinţa publică de la 17 ianuarie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 473 din 9 octombrie 2002 Tribunalul Mureş a admis acţiunea formulată de reclamanţii H.M., J.A., A.J., ş.a., împotriva pârâţilor Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi SC A. SA Acăţari prin lichidator SC S. şi B. L.C. SRL, a obligat pârâţii să restituie reclamanţilor, în natură, terenurile înscrise în C.F. Sânvăsii nr. ord.A+5, nr. top 189/1, grădină în suprafaţă de 1634 mp, nr. top 189/2 curte în suprafaţă de 360 mp, nr. ord. A+6, nr. top 189/3 curte în suprafaţă de 1440 mp, nr. ord. A+7 nr. top 189/5, grădină în suprafaţă de 426 mp, nr. ord. A+8, nr. top. 189/8, grădină în suprafaţă de 1.188 mp şi a respins excepţia invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice privind lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanţii sunt moştenitorii legali ai defunctei K.N.M. căsătorită cu U.Z. Conform copiei fidele a C.F. Sănvăşii defuncta a avut în proprietate următoarele suprafeţe de teren: grădină în suprafaţă de 1634 mp, curte în suprafaţă de 360 mp, curte în suprafaţă de 250 mp, grădină în suprafaţă de 1440 mp, grădină în suprafaţă de 2046 mp, curte în suprafaţă de 426 mp şi grădină în suprafaţă de 1188 mp.
Aceste terenuri împreună cu construcţiile existente au fost trecute în proprietatea statului după anul 1945, fiind folosite de pârâta SC A. SA Acăţari, succesoarea fostei IAS Acăţari.
După apariţia Legii nr. 10/2001 terenurile au fost solicitate de la Primăria com. Goleşti, însă prin dispoziţia nr. 64 din 26 septembrie 2001 s-a respins cererea cu motivarea că unitatea deţinătoare este SC A. SA Acăţari.
A fost notificată şi SC A. SA Acăţari, însă aceasta a comunicat faptul că terenurile nu se află în evidenţa lor contabilă, aşa încât reclamanţii au promovat prezenta acţiune în revendicare prin care au chemat în judecată şi Ministerul Finanţelor Publice conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
După cum rezultă din adresa de la fila 38 a dosarului pârâta SC A. SA Acăţari a restituit în natură clădirile existente pe suprafeţele de teren în litigiu, arătând totodată că terenurile pe care le-au folosit până la declanşarea procedurii lichidării judiciare nu au format proprietatea societăţii pentru că nu s-au făcut demersurile necesare în vederea obţinerii titlului de proprietate.
Tot din susţinerile pârâtei SC A. SA Acăţari rezultă că aceste terenuri sunt libere şi că nu se opune la admiterea acţiunii reclamanţilor ( filele 96, 100).
Din adresa nr. 786 din 4 iunie 2002 a Primăriei com. Găleşti (fila 94) rezultă că terenurile în litigiu nu fac obiectul Legii fondului funciar.
Împotriva sentinţei a declarat apel D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice arătând că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, întrucât acest minister nu poate fi obligat la restituiri în natură, ci doar la măsuri reparatorii prin echivalent, conform Cap. 4 şi 5 din Legea 10/2001 şi numai în modalităţile şi situaţiile expres prevăzute de această lege.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin încheierea din 21 ianuarie 2003, constatând că intimata pârâtă SC A. SA Acăţari este în proces de lichidare judiciară a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul art. 243 pct. 5 C. proc. civ.
La data de 7 februarie 2003 apelanta D.G.F.P. Mureş a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, învederând că nu s-a deschis procedura reorganizării judiciare a intimatei pârâte SC A. SA Acăţari.
Prin încheierea din 13 martie 2003 Curtea de Apel Tg. Mureş a dispus suspendarea judecării apelului în conformitate cu dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 64/1995.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice, neîntemeiat în drept, în motivarea căruia se susţine că încheierea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât şi la data introducerii acţiunii la instanţa de fond pârâta SC A. SA Acăţari se afla în aceeaşi situaţie, respectiv în proces de lichidare judiciară, aşa încât, instanţa de fond, Tribunalul Mureş, trebuia să dispună suspendarea judecării acţiunii civile, iar nu instanţa de control, în faza apelului.
Prin decizia civilă nr. 4289 din 28 octombrie 2003 Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul ca tardiv formulat, reţinându-se că acesta a fost declarat cu mult peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Împotriva deciziei instanţei de recurs D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., arătând că potrivit prevederilor art. 2441 C. proc. civ. recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului.
Prin decizia civilă nr. 4953 din 7 iunie 2005 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a anulat decizia contestată şi a fixat termen pentru judecarea recursului la 17 ianuarie 2006.
Recursul se va admite pentru considerentele ce succed.
Art. 35 din Legea nr. 64/1995, în vechea numerotare, precizează că de la data deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi falimentului se suspendă toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.
În speţă nu s-au produs probe, respectiv nu s-a depus la dosar o hotărâre irevocabilă, din care să rezulte că la data înregistrării acţiunii formulate de reclamanţi, pârâta SC A. SA Acăţari se afla în procedura falimentului, aşa încât nu se justifică suspendarea apelului în temeiul art. 35 din Legea nr. 64/1995.
De asemenea, din înscrisurile existente la dosar rezultă că suprafeţele de teren revendicate, deşi au fost folosite de societate, nu se află în evidenţa ei contabilă (fila 38 a dosarului de fond).
Având în vedere considerentele expuse, încheierea recurată se va casa şi se va trimite dosarul instanţei de apel în vederea continuării judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Mureş în nume propriu şi în numele Ministerului Finanţelor Publice împotriva încheierii din 13 martie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5228/2004. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4/2004. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
