ICCJ. Decizia nr. 4243/2004. Civil. încuviinţare executare silită. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4243
Dosar nr. 21423/2004
Şedinţa publică din 20 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 895 din 5 iulie 2004 Judecătoria Brăila a încuviinţat cererea formulată de creditorul H.L. şi a dispus în temeiul dispoziţiilor art. 3731 alin. (2) C. proc. civ. aşa cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000 şi OUG nr. 59/2001 încuviinţarea executării silite, conform solicitării executorului judecătoresc D.E., a titlului executoriu constituit prin sentinţa civilă nr. 139/2000 a Tribunalului Brăila, împotriva debitorului Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila.
Hotărârea primei instanţe a fost infirmată prin Decizia civilă nr. 123A din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, care în urma admiterii apelului declarat de debitor, a schimbat soluţia în sensul respingerii cererii de încuviinţare a executării silite ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de apel a constatat că la data judecării cererii de încuviinţare a executării silite, titlu executoriu, reprezentat de hotărârea civilă nr. 139/2000 a Tribunalului Brăila nu mai exista ca urmare a casării acestei din urmă sentinţe prin Decizia nr. 3207 din 4 mai 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă, cu consecinţa respingerii pretenţiilor formulate de H.L. împotriva Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs în termenul şi cu respectarea cerinţelor procedurale aplicabile, creditorul H.L.
Invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa de apel refuzând să ataşeze la cerea sa dosarul în care au fost date hotărârea care a constituit titlu executoriu şi respectiv Decizia de casare, nu s-ar fi pronunţat asupra unui mijloc esenţial de apărare vizând nelegalitatea ultimei hotărâri şi neconstituţionalitatea prevederilor art. II alin. (3) din OG nr. 58/2003 referitoare la recursul în anulare.
Recursul nu este fondat.
Din considerentele hotărârii atacate rezultă că instanţa de apel s-a pronunţat explicit asupra apărărilor invocate de recurent în privinţa nelegalităţii deciziei de casare, pe care le-a respins pe deplin temei în considerarea faptului că în cadrul procedurii încuviinţării cererii de executare silită reglementată de art. 3731 şi urm. C. proc. civ., avea de examinat exclusiv condiţia existenţei titlului executoriu şi a valabilităţii sale prin prisma dispoziţiilor art. 373, art. 374 şi art. 269 din lege.
Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II alin. (3) din OG nr. 58/2003 privind recursul în anulare, cale de atac în care s-a desfiinţat titlul, de altfel neinvocată în faţa instanţei de apel se impune menţiunea că nu poate fi luată în discuţie nici în această fază a procesului, neavând legătură cu soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite.
Ca urmare recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditorul H.L. împotriva deciziei nr. 1239/A din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 427/2004. Civil |
|---|
