ICCJ. Decizia nr. 4271/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4271
Dosar nr.1059/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 18296 din 3 octombrie 1998 reclamanţii K.V. şi K.A. au chemat în judecată pe pârâţii M.I., M.A. şi A.D.P. Timişoara solicitând: evacuarea condiţionată a pârâţilor M.I. şi M.A. din imobilul situat în Timişoara, reclamanţii oferindu-le pârâţilor locuinţa proprietate personală situată în Timişoara; să se constate încetarea în baza legii, a contractului de închiriere din 13 iulie 1994 încheiat între pârâtul M.I. şi SC A.D.P. SA Timişoara; să fie obligat pârâtul M.I. să încheie un contract de închiriere cu reclamanţii.
La termenul din 18 ianuarie 1999 reclamanţii şi-au completat acţiunea şi au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 8 iulie 1996 încheiat între pârâtul M.I. şi SC A.D.P. SA Timişoara la data de 8 ianuarie 1997 pentru apartamentul nr. 4 situat în Timişoara. Ca urmare a reorganizării SC A.D.P. SA Timişoara, acţiunea a fost continuată faţă de pârâtul Consiliul local al Municipiului Timişoara.
Reclamanţii K.V. şi A. au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 4 din Timişoara, prin cumpărare, la data de 6 martie 1998 de la numitul M.S.D., precum şi că şi-au intabulat dreptul în cartea funciară.
Prin cererea înregistrată sub nr. 17272 din 5 octombrie 1999 reclamantul M.I. a chemat, la rândul său în judecată pe pârâţii M.S.D., K.V., K.A. şi Statul Român prin Consiliul local al Municipiului Timişoara şi a solicitat: rectificarea C.F. nr. 940 şi C.F. colective nr. 938 Timişoara în sensul intabulării dreptului de proprietate al pârâtului M.S.D. cu menţiunea „anterior naţionalizării"; să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul M.S.D. în calitate de vânzător şi pârâţii K.V. şi K.A. în calitate de cumpărători; să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâţilor K.V. şi K.A. din cartea funciară; să se dispună intabularea dreptului său de proprietate asupra apartamentului nr. 4 din Timişoara.
În motivarea acţiunii cerere, reclamantul M.I. a arătat că prin sentinţa civilă nr. 9968 din 25 septembrie 1996 a Judecătoriei Timişoara, definitivă şi irevocabilă a fost admisă acţiunea formulată de pârâtul M.S.D. şi s-a constatat că acesta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică la data de 22 aprilie 1950, după intrarea în vigoare a Decretului nr. 92/1950. Cu prilejul efectuării în cartea funciară însă, în loc să se intabuleze dreptul de proprietate al pârâtului M.S.D. cu menţiunea „dobândit anterior naţionalizării" s-a efectuat intabularea fără această menţiune ceea ce a condus la eliberarea greşită a unui extras de carte funciară în care în locul Statului Român figura pârâtul ca ultim proprietar. Cumpărătorii K.V. şi K.A. au fost de rea-credinţă la încheierea contractului din 6 martie 1998 întrucât au cunoscut lipsa unui titlu valabil de proprietate al vânzătorului.
La termenul din 2 decembrie 1999 în conformitate cu art. 164 C. proc. civ., s-a dispus reunirea pricinilor.
După un prim ciclu procesual, în fond după casare, Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 6678 din 25 aprilie 2001, a respins acţiunea principală formulată de reclamanţii K.V. şi K.A.; a admis acţiunea conexă formulată de reclamantul M.I.; a dispus rectificarea C.F. colective nr. 938 Timişoara în sensul că în locul menţiunii „M.S.D. – drept cumpărare prin sentinţă" va fi înscrisă menţiunea „M.S.D. – anterior naţionalizării, cu titlu de drept cumpărare, conform sentinţei civile nr. 9968 din 25 septembrie 1996 a Judecătoriei Timişoara; s-a dispus rectificarea C.F. individuale nr. 940 Timişoara, în sensul că în locul menţiunii „se transcrie în C.F. nou 120392 Timişoara, în favoarea lui M.S.D." va fi înscrisă menţiunea „se transcrie în C.F. nou 120392"; s-a dispus rectificarea C.F. individuală nr. 120392 Timişoara în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtului M.S.D. şi reînscrierii dreptului de proprietate al Statului Român, cu titlu de naţionalizare, conform Decretului nr. 92/1950. Prin aceeaşi sentinţă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul M.S.D. şi pârâţii K.V. şi K.A. la 6 martie 1998 şi s-a dispus rectificarea C.F. 938 colectiv şi nr. 120392 individual Timişoara, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor, K.V. şi K.A. S-a constatat, prin sentinţă, că prin contractul din 8 iulie 1996 încheiat între RA U. Timişoara şi reclamantul M.I., acesta a cumpărat imobilul din Timişoara, înscris în C.F. colectiv nr. 938, C.F. individual nr. 940 şi transcris în C.F. individual nou 120392 Timişoara şi a îndreptăţit pe reclamant să-şi intabuleze în C.F. dreptul de proprietate asupra imobilului descris, cu titlu de cumpărare.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 2760 din 16 noiembrie 2001 a admis apelul declarat de apelanţii M.S.D., K.A. şi K.V. împotriva sentinţei civile nr. 6678 din 25 aprilie 2001 a Judecătoriei Timişoara pe care a schimbat-o în parte în sensul că: a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii K.V. şi K.A.; a constatat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între fosta SC A.D.P. Timişoara şi pârâtul M.I. la data de 8 iulie 1996 având ca obiect imobilul situat în Timişoara, înscris în C.F. colectiv nr. 938 şi C.F. individual nr. 940 Timişoara. A fost admisă în parte acţiunea conexă formulată de reclamantul M.I. respingând capetele de cerere prin care s-a solicitat să se constate că reclamantul M.I. a cumpărat în temeiul contractului din 8 ianuarie 1997 şi să se dispună intabularea dreptului său de proprietate în cartea funciară. Restul dispoziţiilor sentinţei au fost menţinute.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 875 din 27 martie 2002 a admis recursul declarat de reclamanţii K.V. şi K.A. şi de pârâtul M.S.D. împotriva deciziei civile nr. 2760 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Timiş şi sentinţa civilă nr. 6678 din 25 aprilie 2001 a Judecătoriei Timişoara, a modificat în parte ambele hotărâri în sensul că a respins în întregime acţiunea conexă formulată de reclamantul M.I. Restul dispoziţiilor sentinţei judecătoriei şi deciziei tribunalului au fost menţinute.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., la data de 5 martie 2003, recurs în anularea deciziei civile nr. 2760 din 16 noiembrie 2001 a Tribunalului Timiş şi deciziei civile nr. 875 din 27 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, a solicitat casarea şi a susţinut că hotărârile au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond precum şi că totodată sunt vădit netemeinice.
La data de 24 februarie 2004, potrivit art. 3304 C. proc. civ., Procurorul General şi-a retras recursul în anulare.
Reclamantul M.I. şi pârâtul M.A. au solicitat, potrivit art. 3304 C. proc. civ., continuarea judecăţii.
Recursul în anulare urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
Prin recursul în anulare s-a susţinut că în speţă nu s-a ţinut seama de dispoziţiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil sunt lovite de nulitate absolută în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă. S-a precizat că reclamantul M.I. a fost de bună-credinţă la momentul încheierii, în condiţiile Legii nr. 112/1995, 8 ianuarie 1997 a contractului prin care a cumpărat imobilul în litigiu precum şi că nu s-a probat conivenţa frauduloasă a părţilor la încheierea actului juridic.
Criticile formulate prin recursul în anulare, în limitele cărora se poate solicita continuarea judecăţii, nu sunt fondate.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 9968 din 25septembrie 1996 a Judecătoriei Timişoara, definitivă şi irevocabilă, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul M.S.D. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al Municipiului Timişoara şi intervenientul M.I. şi s-a constatat că imobilul în litigiu a fost proprietatea reclamantului M.S.D., anterior naţionalizării, conform contractului autentic din 22 aprilie 1950 şi s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară.
În timp ce litigiul menţionat se afla pe rolul instanţelor dar încă nu fusese finalizat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, SC A.D.P. SA şi reclamantul M.I., la data de 8 ianuarie 1997 au încheiat un contract prin care acesta a cumpărat imobilul, cu intenţia evidentă de fraudare a drepturilor şi intereselor reclamantului M.S.D.
Curtea de Apel a considerat just că s-a făcut dovada conivenţei frauduloase a vânzătorului şi cumpărătorului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare precum şi că, pentru cauză ilicită, potrivit art. 966 C. civ., contractul este nul absolut.
Faţă de considerentele menţionate, Curtea va respinge recursul în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 875 din 27 martie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5152/2004. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 4943/2004. Civil → |
|---|
