ICCJ. Decizia nr. 4943/2004. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4943
Dosar nr. 2189/2004
Şedinţa publică din 1 iulie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 8/AP din 8 ianuarie 2004, Curtea de Apel Braşov a respins apelul declarat de pârâta SC B. SA împotriva sentinţei civile nr. 7631/2003 a Judecătoriei Braşov.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea de Apel Braşov a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 7631/2003, pronunţată de Judecătoria Braşov, s-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi s-a admis în parte acţiunea civilă, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantele F.D. şi A.E. în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Braşov şi a obligat pârâta să plătească reclamantelor câte 400.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere în încheierea contractelor de vânzare - cumpărare la care aceasta a fost obligată prin Decizia civilă nr. 2596/1999 a Tribunalului Braşov.
S-a mai reţinut că prin aceeaşi hotărâre s-a respins capătul de cerere privind pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare cumpărare datorită faptului că a operat autoritatea de lucru judecat.
Analizând apelul declarat de către pârâta SC B. SA, Curtea de Apel a constatat că acesta nu este fondat deoarece, ca urmare a ofertei de vânzare a unor apartamente, la preţul de 15.000.000 lei camera, reclamantele au manifestat în termen acceptarea ofertei şi au şi consemnat preţul. S-a constatat că prin Decizia civilă nr. 2596/1999 a Tribunalului Braşov, irevocabilă, pârâta a fost obligată la executarea efectivă a obligaţiei asumate şi că celelalte oferte, ulterioare, de vânzare exced elementelor raportului juridic în discuţie. Împrejurarea că preţul iniţial, achitat de reclamante, a fost returnat este o dovadă a relei credinţe a pârâtei în nerespectarea convenţiilor.
Împotriva acestei decizii, pârâta SC B. SA a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, prin aceeaşi cerere solicitând şi suspendarea executării hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
Fără a indica în mod expres vreunul dintre motivele de modificare sau casare a unei hotărâri, prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pârâta a apreciat că Decizia este netemeinică şi nelegală. S-a arătat că deşi din actele depuse la dosar rezulta că pârâta a invitat în repetate rânduri pe cele două reclamante să încheie contractul de vânzare cumpărare la preţul pe care unitatea l-a stabilit, în mod greşit instanţa a apreciat că nu şi-ar fi îndeplinit obligaţiile impuse prin Decizia nr. 2596/1999 a Tribunalului Braşov. Prin această decizie, societatea pârâtă a fost obligată să încheie contracte de vânzare - cumpărare cu reclamantele dar nu a stabilit şi preţul la care se vor vinde imobilele deoarece preţul se stabileşte de către SC B. SA, în calitate de proprietară şi vânzătoare.
Faţă de criticile aduse deciziei civile nr. 8/AP din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza motivele expuse din punctul de vedere al dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi va respinge recursul pentru următoarele motive:
Prin Decizia civilă nr. 2596/A din 2 decembrie 1999, pronunţată în dosarul nr. 3341/1999, Tribunalul Braşov, admiţând în parte apelurile declarate de un număr de 51 de reclamanţi, printre care şi F.D. şi A.E., a admis în parte acţiunea civilă promovată de aceştia şi a obligat pe pârâta SC B. SA să încheie contracte de vânzare cumpărare pentru spaţiile locative pentru care reclamanţii deţineau contracte de închiriere. Recursul declarat de reclamanţi împotriva acestei decizii a fost respins prin Decizia civilă nr. 571/R din 10 aprilie 2000 a Curţii de Apel Braşov, hotărârea pronunţată de Tribunalul Braşov devenind astfel executorie.
Ulterior deciziei pronunţate de Tribunalul Braşov, Consiliul de administraţie al SC B. SA a hotărât vânzarea, anunţând că preţul unei camere este de 15.000.000 lei, că cererile pentru cumpărare se vor depune până în 30 decembrie 2002, urmând ca vânzarea să înceapă în trimestrul I 2003 şi să ia sfârşit la 1 iunie 2003. Pârâta a negat faptul că acest anunţ ar aparţine conducerii societăţii dar nu l-a defăimat în conformitate cu procedurile instituite prin dispoziţiile art. 180 - 184 C. proc. civ.
În februarie 2000, societatea pârâtă transmite prin adresă reclamantelor că preţul vânzării a fost stabilit la 30.000.000 lei, urmând ca după efectuarea plăţii să se încheie şi contractul de vânzare cumpărare.
În aprilie 2003, aceeaşi societate transmite din nou reclamantelor faptul că doreşte să vândă, preţul de vânzare al unei camere fiind de 86.024.000 lei.
La data de 30 martie 2000, cele două reclamante au achitat un avans de câte 500.000 lei, conform chitanţelor depuse la dosar, iar la 21 mai 2003 au achitat fiecare câte 14.500.000 lei.
La data de 25 iunie 2003, pârâta notifică pe cele două reclamante, prin executor judecătoresc, pentru a primi suma de 15.000.000 lei consemnată pe recipise C.E.C., sumă pe care o apreciază ca nedatorată.
Prin urmare, se constată că, deşi hotărârea prin care pârâta a fost obligată să încheie contracte de vânzare cumpărare cu reclamantele a devenit irevocabilă la data de 10 aprilie 2000, aceasta nu a depus diligenţe pentru a se conforma obligaţiei impuse, manifestările ulterioare probând mai mult formal intenţia de a executa hotărârea judecătorească. De altfel, abia la 27 martie 2003 pârâta a încheiat un contract de execuţie de lucrări privind dezmembrarea pe camere a căminului de nefamilişti în care sunt situate şi cele două locuinţe în discuţie.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a legii, în sensul că pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligaţiilor de a face, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune cominatorii, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta SC B. SA Braşov împotriva deciziei civile nr. 8 din 8 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, în dosarul nr. 1606/AP/2003, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iulie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4271/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4909/2004. Civil. Contestaţie în anulare → |
|---|
