ICCJ. Decizia nr. 5152/2004. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5152
Dosar nr. 9334/2004
Şedinţa publică din 13 septembrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de 27 iunie 2004 pe rolul Judecătoriei Slobozia reclamanta A.P.P.S. RA, Service Aviatorilor, a chemat în judecată pe pârâtă E.E. SA Slobozia solicitând instanţei obligarea acesteia la plata sumei de 378.331.807 lei despăgubiri civile.
Temeiul de drept al acţiunii fiind dispoziţiile art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ., Judecătoria Slobozia prin sentinţa civilă nr. 3567 din 4 octombrie 2001 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomiţa în baza prevederilor art. 4 şi art. 895 C. com. şi art. 2 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 719 F din 12 noiembrie 2001 Tribunalul Ialomiţa şi-a declinat la rândul său competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia, reţinând faptul că reclamanta îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ., invocând în susţinerea cererii sale săvârşirea de către pârâtă prin prepusul său a unui fapt ilicit civil generator de prejudiciu, deci obligaţia pârâtei de a acoperi acest prejudiciu este civilă.
Creându-se un conflict negativ de competenţă, cauza a fost trimisă Curţii de Apel Bucureşti pentru soluţionarea acestuia.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 6 din 29 ianuarie 2002, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia reţinând că temeiul acţiunii îl constituie prevederile art. 1003 alin. (3) C. civ., respectiv răspunderea comitentului pentru fapta prepusului său.
La Judecătoria Slobozia cauza a fost înregistrată sub nr. 2052/2002.
De menţionat că pârâta a formulat o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantei şi o cerere de chemare în garanţie a societăţii de A.R.A. SA Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 3492 din 6 noiembrie 2002 Judecătoria Slobozia a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 618.358.318 lei despăgubiri civile şi la 24.801.942 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
A respins cererea de chemare în garanţie.
Apelul formulat de către pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de către Tribunalul Ialomiţa, prin Decizia civilă nr. 85 A din 7 martie 2003.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 1212 din 1 septembrie 2003, a respins excepţia de necompetenţă materială a secţiei comerciale şi şi-a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin Decizia nr. 1264 R din 3 noiembrie 2003, şi-a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti constatând că această instanţă este competentă să soluţioneze recursul, nu Tribunalul Bucureşti care este o instanţă de acelaşi grad cu Tribunalul Ialomiţa care a pronunţat Decizia recurată.
Cauza a fost trimisă Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă urmează a reţine că în speţă îşi are aplicaţiunea dispoziţiile art. 3 pct. 3 C. proc. civ. care stabilesc competenţa curţilor de apel de a soluţiona „ca instanţă de recurs recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel", ca în cazul în speţă.
De menţionat că prevederile OUG nr. 58 din 25 iunie 2003 (intră în vigoare la data de 27 august 2003 iar aprobarea acestei ordonanţe s-a făcut prin Legea nr. 195 din 25 mai 2004) dar ceea ce interesează în cazul în speţă este prevederea că „hotărârile pronunţate înainte de intrarea în vigoare a ordonanţei rămân supuse căilor de atac, motivelor şi temeiurilor prevăzute de legea sub care au fost pronunţate.
În consecinţă, în cazul în speţă competenţa de soluţionare o are Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, în favoarea căreia urmează a se stabili competenţa de soluţionare a recursurilor întrucât hotărârea care se recurează este Decizia civilă nr. 85 A pronunţată la data de 7 martie 2003 deci anterior modificării codului de procedură prin OUG nr. 58/2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a recursului declarat de SC E.E. SA în contradictoriu cu reclamanta A.P.P.S. R.A., Service Aviatorilor, şi chemata în garanţie societatea de A.R.A. SA în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5386/2004. Civil. Nulitate certificat. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 4271/2004. Civil → |
|---|
