ICCJ. Decizia nr. 4281/2004. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4281Dosar nr. 21629/2004
Şedinţa publică din 23 mai 2005
Deliberând asupra recursului de faţă,
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 aprilie 2004 pe rolul Judecătoriei Oneşti, reclamanta P.V. a chemat în judecată Cabinetul individual de avocatură „A.T." şi Societatea civilă de avocaţi B.&C." solicitând obligarea acestora la restituirea unei garsoniere din Oneşti, care a fost vândută la licitaţie publică în contul creanţei celui de-al doilea pârât împotriva reclamantei.
Prin sentinţa civilă nr. 1400 din 1 iunie 2004 Judecătoria Oneşti a respins acţiunea împotriva primului pârât pentru lipsa calităţii procesual pasive şi ca inadmisibilă împotriva celui de-al doilea, fiind totodată respinsă excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de pârâtul al doilea.
S-a reţinut în motivare că între reclamantă şi primul pârât nu există nici un raport juridic care să justifice pretenţiile din acţiune.
Cu privire la cel de-al doilea pârât, s-a reţinut pe de o parte că nu există tripla identitate de părţi, obiect şi cauză în raport cu dosarul nr. 7328/2000. Dar pe fond, acţiunea a fost respinsă, cu motivarea că afirmaţiile privind proasta apărare pe care avocatul B. i-ar fi făcut-o într-un alt dosar nu se găsesc în nici o legătură de cauzalitate cu pretenţia de restituire a garsonierei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei a fost respins prin Decizia nr. 1305 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău.
În motivare, curtea de apel a reţinut că reclamanta a nesocotit dispoziţiile art. 112 pct. 3 C. proc. civ. privind precizarea obiectului cererii de chemare în judecată şi a părţilor, astfel încât, în raport cu acţiunea cu care a fost învestită, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal reclamanta a declarat recursul de faţă din cuprinsul căruia nu se poate determina care este motivul de nelegalitate al deciziei. Sunt enunţate numai câteva acuzaţii generice, legate de deposedarea reclamantei mai întâi în anul 1987, apoi de câteva dosare de executare, de paternitate etc.
Prin întâmpinare, intimatul Cabinetul de avocatură „A.T." a solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului, pentru neindicarea nici unuia dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi în subsidiar respingerea ca nefondat.
Analizând recursul astfel cum a fost formulat şi Decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul,
Potrivit art. 3021 C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: ……(c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Iar conform art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute la pct. 1-10.
Cum în speţă nici unul dintre aceste motive nu a fost invocat şi nu există motive de ordine publică în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul se va constata nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată, nul, recursul declarat de reclamanta P.V. împotriva deciziei nr. 1305 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4388/2004. Civil. Constatare nulitate absoluta... | ICCJ. Decizia nr. 4276/2004. Civil. Revizuire. Recurs → |
|---|
