ICCJ. Decizia nr. 4288/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introductivă de instanță și ulterior precizată reclamanții B.M., ș.a., au chemat în judecată pe pârâții CGMB, SC H.N. SA, S.N. și S.M. pentru a se constata nulitate absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3247/22663 din 9 aprilie 1997 încheiat între pârâți privind un apartament situat în București, identificat în acțiune.
în motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin decizia nr. 117/A/1996 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, definitivă și irevocabilă, s-a dispus restituirea în proprietate a imobilului în cauză. în faza de punere în executare a acestei decizii, a fost declarat recurs în anulare și prin decizia nr. 3833/1996 Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a admis recursul în anulare iar hotărârea prin care reclamanților le-a fost restituit în proprietate imobilul a fost anulată.
împotriva deciziei de admitere a recursului în anulare s-a formulat contestație în anulare, care a fost admisă, dispunându-se rejudecarea recursului în anulare (dec. nr. 2961/1997 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă). Ulterior, la 22 octombrie 1998, prin decizia nr. 169 a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, s-a luat act de retragerea recursului în anulare.
După apariția H.G. nr. 11/1997 și până la promovarea contestației în anulare, reclamanții au introdus o nouă acțiune în revendicare. Pârâții din cauza de față au fost parte în această nouă cauză în calitate de intervenienți în interesul CGMB, iar în perioada în care se desfășura judecata au cumpărat apartamentul în litigiu.
Astfel încheiat, contractul este lovit de nulitate absolută pentru fraudă la lege, fiind încheiat de un neproprietar (Statul) și cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 întrucât imobilul era preluat fără titlu, precum și ale art. 1 din H.G. 11/1997 care a dispus suspendarea de drept a procedurilor administrative până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunilor în revendicare.
Prin sentința civilă nr. 994 din 21 decembrie 2001, Tribunalul București, secția a V-a civilă și contencios administrativ, a respins acțiunea ca neîntemeiată. S-a reținut că imobilul a intrat în patrimoniul statului în temeiul Decretului nr. 92/1950, situația sa juridică era reglementată prin decizia Curții Supreme de Justiție nr. 3833/1996 care stabilea că imobilul se află în patrimoniul statului, fiind preluat cu titlu valabil, iar pârâții au fost de bună credință, având convingerea că nimic nu mai poate schimba situația juridică a imobilului astfel cum a fost stabilită prin decizia nr. 3833/1996 a instanței supreme.
Apelul formulat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis, sentința schimbată în totalitate, iar acțiunea admisă, constatându-se nulitatea absolută a actului de vânzare cumpărare în cauză (decizia civilă nr. 203 din 24 aprilie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă).
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că bunul nu putea face obiectul vânzării în temeiul Legii nr. 112/1995, întrucât în perioada 1995-1999 a avut un caracter litigios, între părți fiind, pe rolul instanțelor, mai multe cauze cu privire la imobilul respectiv. în plus pârâții nu mai foloseau imobilul ca locuință, ci l-au închiriat unei societăți comerciale.
De asemenea, din probele de la dosar, reiese că reclamanții au făcut anterior vânzării, numeroase demersuri la autoritățile competente, din care rezultă că acestea cunoșteau situația imobilului și deci nu îl puteau înstrăina, în aceeași situație aflându-se și pârâții.
împotriva deciziei pronunțate de curtea de apel, pârâții S.N., S.M. și pe de altă parte, CGMB au declarat prezentele recursuri.
în ceea ce privește recursul declarat de CGMB, întemeiat pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se susține că decizia atacată este nelegală întrucât la data înstrăinării, titlul statului era perfect valabil, întemeiat pe dispozițiile Decretului nr. 92/1950 părțile fiind de bună credință la încheierea contractului, după admiterea recursului în anulare și respingerea acțiunii în revendicare a reclamanților.
Recursul este nefondat.
Instanța de apel a reținut corect că bunul a avut caracter litigios, fapt cunoscut de părțile contractante, atât în urma numeroaselor demersuri făcute de reclamanți, cât și din participarea în litigiile care au privit apartamentul respectiv, reținând în consecință reaua credință a pârâților la încheierea contractului și imposibilitatea legală a înstrăinării acestuia în baza Legii nr. 112/1995.
în ceea ce privește titlul statului, prin menținerea deciziei nr. 117/A/1996 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, de constatare a dreptului de proprietate al reclamanților și restituire a imobilului, instanța de apel a reținut corect că în cauză își au aplicabilitatea și dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării imobilului.
Față de cele de mai sus, recursul CGMB a fost respins ca nefondat.
La rândul lor pârâții S. au criticat hotărârea dată în apel pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 9, 10 C. proc. civ. solicitând modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului formulat de reclamanți împotriva sentinței pronunțate la judecata de fond.
La primul termen de judecată din 8 iunie 2004, intimații-reclamanți au depus tranzacția încheiată între reclamanți și pârâții S., sub semnătură legalizată sub nr. 3424 din 7 mai 2004 la BNP M.
Potrivit art. 6 din tranzacție, părțile s-au înțeles să stingă fără întârziere acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 3247/22663 încheiat la data de 9 aprilie 1997, acțiune care se află în curs de judecată în faza de recurs și face obiectul dosarului nr. 3362/2003 al înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, cu termen de judecată la 8 iunie 2004.
Pârâții S.N. și S.M. în temeiul art. 246 coroborat cu art. 316 și art. 298 C. proc. civ. renunță la judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile 203 din 24 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Față de conținutul tranzacției, instanța a luat act de renunțarea la judecata recursului declarat de pârâții S.N. și S.M.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5335/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5555/2004. Civil → |
|---|
