ICCJ. Decizia nr. 5430/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată sub nr. 4799 din 16 iulie 2002 petentul A.I. a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească să dispună anularea dispoziției nr. 180 din 5 iunie 2000 emisă de Primarul comunei Dragomirești, județul Maramureș, prin care s-a respins notificarea nr. 4/2001 privind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul din Dragomirești nr. 1128 (nr. vechi 45).
în motivarea plângerii se arată că prin sentința penală nr. 141 din 3 martie 1950 N.I. a fost condamnat și s-a dispus confiscarea averii acestuia, reținându-se vinovăția pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale. Toate bunurile au fost confiscate, familia fiind evacuată din locuință, care a fost sigilată, întreaga avere fiind predată în custodia Comitetului provizoriu al comunei Dragomirești, aspecte consemnate în procesul-verbal din 14 aprilie 1950.
între anii 1950-1954 familia contravenientului a plătit chirie pentru folosință Comisiei, iar în anul 1954 casa a fost demolată, materialul lemnos rezultat fiind incorporat în construcțiile Băilor vechi de tratament din comuna Dragomirești, aflate în patrimoniul Consiliului local Dragomirești.
Petentul a învederat că este soțul supraviețuitor al fiicei proprietarului bunurilor preluate abuziv, fiind îndreptățit la măsuri reparatorii.
Prin sentința civilă 144 din 2 februarie 2003 Tribunalul Maramureș a respins plângerea petentului A.I. împotriva dispoziției nr. 180 din 5 iunie 2002 emisă de Primarul comunei Dragomirești.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Dispoziția nr. 180 din 5 iunie 2002, Primarul comunei Dragomirești a respins pretențiile solicitate conform notificării nr. 4/2001, de către A.I. și O.I. cu măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în comuna Dragomirești nr. 1128, cu motivarea că acesta nu a fost intabulat niciodată ca proprietatea Statului Român și nici înscris în inventarul comunei Dragomirești, nefiind întrunite cerințele prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Dispoziția emisă de Primarul comueni Dragomirești nu a fost contestată de către descendenții M.A., decedată la 3 august 1990 (A.I. și O.I.) moștenitoarea (fiica) proprietarului tabular al imobilului, N.I.
S-a reținut că petentul este tatăl celor doi și soțul supraviețuitor al M.A., nefiind cuprins în dispoziție care nu are vocație succesorală și pe cale de consecință nici calitate procesuală activă.
Prin apelul declarat de contestatori se critică hotărârea instanței de fond pentru greșita soluționare a cauzei pe excepția lipsei calității sale procesuale active, în condițiile în care a dovedit calitatea sa de moștenitor după proprietarul de la care s-a preluat abuziv imobilul, prin succesiuni succesive, conform certificatului de moștenitor nr. 41/2002.
Se mai susține că omisiunea sa din dispoziția contestată se datorează necunoașterii procedurii de soluționare a notificărilor la Legea nr. 10/2001 de către persoanele abilitate.
Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 94 din 4 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj.
Față de criticile formulate s-a reținut că apelantul, prevalându-se de calitatea sa de moștenitor a lui N.I. a formulat o notificare separată de a fiilor săi A.I. și O.I., care nu a fost soluționată.
Dispoziția contestată de A.I. vizează soluționarea notificării petenților A.I. și O.I., astfel că plângerea enunțată de el împotriva acestei dispoziții apare ca fiind formulată de o persoană fără legitimare procesuală activă, dreptul său la exercitarea căii de atac nefiind încă născut.
împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A.I. invocând în drept motivele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9, 10 C. proc. civ.
Ca și în apel, recurentul prezintă starea de fapt a cauzei și modalitatea în care imobilul în discuție a fost preluat de stat prin confiscarea de la proprietarul N.I., socrul său.
Referitor la împrejurarea că nu a fost menționat în dispoziția contestată, învederează că este vorba despre o omisiune a Primarului comunei Dragomirești, județul Maramureș care nu cunoaște procedura pentru soluționarea notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001.
în privința calității procesuale active, precizează că este dovedită prin certificatul de moștenitor nr. 41/2002 emis de Biroul Notarului Public S.C., ce atestă calitatea de moștenitor după N.I. prin succesiuni succesive. Se mai arată că a formulat notificare separat de fii săi, dar pentru că au în discuție același imobil, dosarele trebuiau conexate și soluționate împreună. Procedându-se astfel, prin neincluderea sa în dispoziția nr. 180/2002 s-a săvârșit un abuz și o îngrădire a dreptului său de a formula contestație.
Recursul este nefondat.
Se impune a fi reținut în primul rând că recursul nu e structurat conform prevederilor art. 303 raportat la art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ.
Simpla indicare a pct. 8-10 ale art. 304 C. proc. civ la începutul motivării recursului, fără ca acestea să fie dezvoltate separat, crează o dificultate majoră pentru analizarea criticilor formulate în recurs și încalcă normele de procedură.
Din ampla motivare nu poate fi evidențiat motivul prevăzut la pct. 8 din art. 304 C. proc. civ.
Mai este de menționat că instanțele de fond și apel au soluționat cauza pe o excepție, respectiv aceea a lipsei calității procesuale active a contestatorului, celelalte aspecte privind fondul cauzei, nefiind pertinente rezolvării recursului.
în ceea ce privește modul de soluționare a excepției urmează a se constata că instanțele au reținut în mod temeinic și legal că potrivit certificatului de moștenitor nr. 41 din 2 decembrie 2002 eliberat de Notarul Public S.C., N.I.(proprietarul imobilului) a decedat la 21 septembrie 1980, unica moștenitoare fiind fiica lui A.M., decedată și ea la 3 august 1990. Moștenitorii acesteia sunt contestatorul A.I. în calitate de soț supraviețuitor, A.I. și O.I. în calitate de descendenți.
Invocând dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001 și prevalându-se de calitatea de moștenitori după N.I., prin succesiuni succesive, în temeiul art. 21 din aceeași lege prin cereri separate, pe de o parte I.A., iar pe de altă parte A.I. și O.I. au notificat Primăria comunei Dragomirești pentru a li se restitui imobilul confiscat, notificări ce s-au comunicat prin același executor judecătoresc.
Conform înscrisurilor din dosarul nr. 4799/2002 al Tribunalului Maramureș se reține că s-a soluționat prin dispoziția nr. 180 din 5 iunie 2002 a Primarului comunei Dragomirești doar notificarea numiților A.I. și O.I. în sensul respingerii ei.
Potrivit art. 24 alin. (1) și (7) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii, care a notificat în termen deținătorul imobilului, este îndreptățită să atace în justiție decizia sau dispoziția motivată prin care s-a respins notificarea.
Notificarea adresată de contestatorul A.I. nu a fost soluționată până în prezent, așa cum prevede legea, împrejurare față de care plângerea, apare a fi formulată de o persoană fără legitimare procesuală activă.
Atâta timp cât notificarea sa nu a fost soluționată printr-o decizie sau dispoziție, care să-i fie comunicată, dreptul prevăzut de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 pentru exercitarea căii de atac nu s-a născut încă.
Față de aceste considerente, criticile formulate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9-10 C. proc. civ. sunt nefondate, lipsa calității procesuale active a contestatorului constituind un impediment legal pentru cercetarea contestației pe fond, așa cum corect s-a reținut prin decizia recurată.
în consecință, recursul de față a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5337/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5335/2004. Civil → |
|---|
