ICCJ. Decizia nr. 5335/2004. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 2 februarie 1998 sub nr. 2121 pe rolul Judecătoriei Timișoara reclamantul W.H. a chemat în judecată Consiliul Local Timișoara solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că imobilul situat în Timișoara înscris în C.F. 5661 nr.top 11947, construcție cu două etaje și teren în suprafață de 790 mp a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului și, pe cale de consecință, să se dispună rectificarea C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului și restabilirea situației anterioare.
A solicitat, de asemenea, să se constate că el este unic moștenitor acceptat al succesiunii defuncților W.E. și W.L.
La data de 3 septembrie 1998 reclamantul își precizează acțiunea arătând că solicită să se constate că imobilul în litigiu a fost abuziv expropriat și trecut în proprietatea statului. Față de această situație Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 14387 din 3 septembrie 1998 și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 28 septembrie 1998 sub nr. 7435/1988.
Reclamantul la data de 18 martie 1999 își mai precizează odată acțiunea arătând că temeiul de drept al acțiunii este art. 6 din Legea nr. 213/1998 și susține că imobilul a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil și că întrucât în prezent imobilul se află în folosința și administrarea Bazei de Cercetări Științifice Timișoara care i-a modificat destinația solicită o justă și echitabilă despăgubire.
A solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a acestei instituții.
Pârâtul Consiliul Local Timișoara a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii.
W.L. a formulat o cerere de intervenție în interes propriu în contradictoriu cu reclamantul W.H. și pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Baza de cercetare știintifică Timișoara, solicitând instanței să constate că trecerea în proprietatea statului a cotei de 1 din imobilul situat în Timișoara este făcută fără un titlu valabil și, ca o consecință, să se dispună rectificarea cărții funciare în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și restabilirea situației anterioare.
Academia Română, filiala Timișoara, Institutul de Chimie, succesoarea de drept a Bazei de cercetări științifice Timișoara, prin "note scrise" de fapt o întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului și a cererii de intervenție pentru lipsa calității procesual active a autorilor cererilor și pe fondul cauzei arată că imobilul existent în prezent este unul total diferit de cel care formează obiectul cauzei.
Printr-o cerere de intervenție în interes propriu B.A. și B.E. au solicitat instanței să constate că trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în Timișoara s-a făcut fără titlu valabil și în consecință să se dispună restabilirea situației anterioare în C.F. în sensul înscrierii dreptului de proprietate a lui W.E. și W.L.
Să se constate că D.A.E.(născută W.) și W.I.(H.) sunt moștenitorii defunctului W.E. în calitate de copii ai acestuia.
Au solicitat de asemenea să se constate că ei au calitatea de moștenitori ai lui D.A.E. în baza testamentului autentificat sub nr. 1882 din 18 iulie 1997 și să se dispună intabularea dreptului lor de proprietate prin moștenire asupra 1 din imobilul în litigiu iar în ipoteza că nu se poate restitui în natură să li se acorde cotă parte din despăgubiri.
La data de 20 mai 1999 reclamantul W.H. a decedat și acțiunea a fost continuată de către moștenitorii acestuia: W.E., soția supraviețuitoare și cele două fiice V.M.(fostă W.) și W.H.O.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 876 din 25 septembrie 2002 a admis acțiunea formulată de către reclamant cu precizările ulterioare (acțiune continuată de către moștenitoarele acestuia) și a obligat pe pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Timișoara să-i plătească 2.154.447.000 lei reprezentând cotă parte de 1 din valoarea totală a despăgubirilor de 4.308.894.000 lei.
A admis și cererea de intervenție în interes propriu formulată de B.A. și B.E. împotriva aceluiași pârât pe care l-a obligat să le plătească acestora 2.154.447.000 lei reprezentând cealaltă cotă de 1 din totalul despăgubirilor pentru imobilul în litigiu.
A respins celelalte cereri din acțiunea principală și cererea de intervenție a intervenienților B.A. și E.
A respins cererea de intervenție formulată de W.L.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că imobilul situat în Timișoara înscris în C.F. nr. 5661 a avut ca proprietari tabulari pe W.E. și W.L. în părți egale și că în urma adresei nr. 1277 din 16 aprilie 1962 al fostului Sfat Popular al orașului Timișoara s-a intabulat dreptul de proprietate al statului Român cu titlu de expropriere, fiind dat inițial în administrarea fostului Sfat Popular Timișoara iar prin adresa nr. 1814 din 25 mai 1962 în administrarea Bazei de cercetări Timișoara.
S-a mai reținut de asemenea că o parte din imobilul în litigiu figurează în anexa la Decretul nr. 92/1950 la poziția 955, instanța apreciind că inițial imobilul a fost naționalizat și apoi a fost expropriat și dat în administrarea și folosință Bazei de cercetări Timișoara, dar, în orice caz, trecerea în proprietatea statului făcându-se abuziv.
Instanța a mai reținut că reclamantul și intervenienții în interes propriu B.A. și E. prin actele depuse la dosar au făcut dovada că sunt succesorii proprietarului tabular W.E. pe cota de 1 din imobilul în litigiu.
în ceea ce privește pe celălalt intervenient în interes propriu W.L. proprietar tabular în cotă de 1 asupra imobilului în litigiu a reținut că acesta nu a făcut nici o dovadă în legătură cu calitatea sa procesual activă și a respins cererea.
în motivarea hotărârii instanța de fond a mai reținut, având în vedere expertizele efectuate, că restituirea în natură nu este posibilă, iar în ceea ce privește despăgubirile a avut în vedere concluziile contraexpertizei, obligând pârâtul Consiliul Local Timișoara la plata sumelor pentru moștenitorii lui W.E. (1 din imobil).
împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Academia Română, filiala Timișoara, Institutul de chimie, că succesoare a Bazei de cercetări științifice, invocând motive de nelegalitate și netemeinice.
Curtea de apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 54 din 10 aprilie 2003 a respins apelurile ca nefondate.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a avut în vedere considerentele inserate în hotărârea instanței de fond.
în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei de către tribunal ca instanță de fond, a apreciat că a fost legal stabilită față de împrejurarea că imobilul în litigiu a fost expropriat și conform art. 2 lit. e) C. proc. civ. Tribunalul este competent ca instanță de fond să soluționeze asemenea cauză.
Primarul Municipiului Timișoara și Consiliul Local al Municipiului Timișoara și reclamanții W.E., W.H.O. și V.M. au declarat recursuri împotriva acestei decizii.
în recursul declarat de către Primarul Municipiului și Consiliul Local al Municipiului Timișoara au fost invocate ca temei de drept prevederile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
în motivarea acestui recurs se arată că în mod greșit instanțele au apreciat că imobilul a fost preluat abuziv de către stat prin expropriere "când, de fapt, dreptul de proprietate al statului s-a născut în urma intabulării" în C.F. și, în consecință, reclamanților urma "să li se acorde despăgubiri, cu atât mai mult cu cât prin expertiza efectuată se constată modificarea esențială a imobilului în discuție, de către Statul Român".
Se susține, de asemenea, că temeiul de drept al acțiunii formulate de către reclamant, art. 6 din Legea nr. 213/1998, urmează a fi raportat la prevederile Legii nr. 10/2001 respectiv art. 16 care arată că în situația instituțiilor menționate în acest text, necesare în vederea continuării activității de interes public se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent.
Recursul este nefondat.
în primul rând este de reținut că motivul de recurs invocat întemeiat pe prevederile pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. nu a fost de loc motivat și, în consecință, nu poate fi analizat.
De asemenea toate susținerile în legătură cu aplicarea greșită a legii (pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.) pleacă de la o premisă greșită și anume aceea că s-a restituit în natură imobilul în litigiu
prin hotărârile pronunțate de către instanțele de fond și apel.
în realitate instanțele au acordat despăgubiri pentru imobilul în litigiu astfel cum de altfel se solicită prin acest recurs.
în consecință, plecând de la o premisă falsă anume aceia că imobilul ar fi fost restituit în natură de către instanță, împrejurare care nu s-a petrecut, s-a ajuns la o concluzie greșită, respectiv susținerile din recurs.
Astfel fiind, având în vedere temeiul de drept al acțiunii și soluția pronunțată de către instanțe, urmează a reține că acestea au făcut o aplicare corectă a legii.
Prin recursul declarat de către reclamante acestea solicită modificarea cuantumului despăgubirilor ce li s-au acordat prin reactualizarea sumei respective, în raport de rata inflației.
Recursul urmează a fi respins întrucât reclamantele nu au utilizat calea de atac a apelului și ca atare cererea făcută direct în recurs chiar dacă s-ar încadra într-unul din motivele prevăzute de pct. 1-10 ale art. 304, este formulată omissi medio.
Astfel fiind, pentru considerentele mai înainte arătate ambele recursuri au fost respinse.
.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5430/2004. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4288/2004. Civil → |
|---|
